În copilărie m-au fascinat actele pe care se puneau ștampile și îmi aduc aminte că unul dintre motivele pentru care vroiam să cresc era chiar acesta: să fac și eu rost de o carte de identitate, de un pașaport ș.a. Inutil să vă spun că am găsit, la un moment dat, o ștampilă a unei firme și m-am apucat să ”validez” tot ce-mi trecea în cale (inclusiv pe mine).
Iar amintirea primului pașaport este una dintre cele mai frumoase din viața mea de adolescent, tocmai datorită sentimentului de libertate pe care mi-l oferea. Cam aceasta ar fi legătura personală cu materialul de față și principalul motiv pentru care m-am gândit să caut pașapoarte ale scriitorilor.
Așadar, vom lua actele autorilor la control nu numai pentru că ne plac ștampilele :), ci și pentru a ne satisface curiozitatea legată de călătoriile scriitorilor (nu-mi spuneți că nu v-ați întrebat niciodată!), de cât de fotogenici sunt ei în pozele respective (deși sper că suntem cu toții de acord că fotografiile pentru buletin sau pașaport ies întotdeauna cel mai prost) și de tipul pașapoartelor care se făceau pe vremea lor.
F. Scott Fitzgerald (cu Zelda și Scottie – în timpul războiului se făceau pașapoarte pentru întreaga familie; de aceea, în prima imagine, sunt tăiate pozele soției și fiului – se revenea la pașapoarte individuale)
Ernest Hemingway – detaliu pașaport (vârsta: 24 de ani)
Un alt pașaport de-ale lui Ernest Hemingway, de data aceasta din 1945 (avea 46 de ani) – via
Primul pașaport al lui Orhan Pamuk (și povestea legată de el bonus)
Ce alt pașaport ați vrea să vedeți? Eu, de exemplu, am fost dezamăgită că nu l-am găsit pe cel al lui Anais Nin.
Surse: visualnews.com, flavorwire.com
