Tag: india

Cum l-a ajutat experiența de jurnalist pe Rudyard Kipling, autorul „Cărții Junglei”, să devină scriitor

Știați că Rudyard Kipling, autorul atât de cunoscutei Cartea Junglei, a scris, înainte de a se apuca de proză, zeci de texte de jurnalism? Nu avea mai mult de 16 ani, când, proaspăt întors în India natală din Londra - unde fusese trimis pentru studii și unde nu a petrecut o copilărie tocmai fericită, din pricina familiei adoptive care-l disprețuia -, Kipling s-a angajat ca reporter la ziarul Civil and Military Gazette. Citeşte tot articolul


Jumătate de viață, de V.S. Naipaul

Coperta a patra ne ademenește: "Jumătate de viaţă de V.S. Naipaul spune povestea captivantă a lui Willie Chandran..." și ne simțim obligați să subliniem că această apreciere este o gogoașă sfruntată. Povestea jumătății de viață a lui Willie (William Somerset) Chandran este exact opusul captivantului, și dacă am putea înțelege ironia autorului și nevoia lui de a-și îndrepta atenția și scrisul către un personaj cu totul neinteresant, brodând 250 de pagini despre jumătatea lui de viață neinteresantă, ne așteptăm în schimb ca prezentarea de pe coperta a patra să fie sinceră și să ne spună așa: Willie Chandran este un personaj anost, cu o viață banală și o personalitate leșioasă. Nu surprinzător, moștenește aceste comori de la tatăl său, cu a cărui poveste (suficient de lungă cât să uiți că de fapt cartea e despre Willie) începe romanul lui Naipaul. Citeşte tot articolul

Mircea Eliade despre Yoga

Este bine cunoscută fascinația lui Mircea Eliade pentru India. Încă de la 14 ani, a început studiul sanscritei, în paralel cu persana și ebraica. Este, mai apoi, atras de Renașterea italiană, perioadă tratată, de altfel, în lucrarea sa de licență. Călătorește în Italia, de unde, în 1928, îi scrie unui maharajah, personaj pitoresc evocat într-unul dintre articolele sale din perioada indiană, căruia îi solicită o bursă de studii în India. Maharajahul – prea risipitor, cum se va dovedi mai târziu, cu diverșii învățăcei care îi solicitau bani – îi acordă bursa. Banii pentru a ajunge în India, însă, i-au fost dați de un unchi, unchiul Matache, evocat și el, destul de spumos, în memoriile mai târzii. Citeşte tot articolul

Daniela Ţane: „Cred că, pentru a scrie, este nevoie să o iau din nou la picior, prin lume“.

De la India la Indiile Africii, volum publicat vara aceasta la Editura Pandora M, este o carte cu însemnări de călătorie, notaţii confesive şi pagini eseistice scrise în anii petrecuţi de autoare în nenumărate locuri din Asia, fie lucrînd pentru Ambasada României, fie pentru Crucea Roşie Internaţională. Daniela Ţane a scris despre India, Nepal, Sri Lanka sau Cambodgia, iar în ultima secţiune a cărţii a descris experiența de muncă în scopuri umanitare din Etipia. Prefaţa volumului este semnată de Sorin Alexandrescu. Citeşte tot articolul


Mănîncă, roagă-te, iubește sau ce (nu) se ştie despre Elizabeth Gilbert

Mi se spusese că Mănîncă, roagă-te, iubeşte  e o carte foarte foarte prostă şi vara asta am luat-o la citit pentru simpla plăcere de a citi  o carte foarte foarte prostă (dar care nu e nocivă, să ne înţelegem). Aş vrea să ocolesc de data asta o lungă şi întortocheată discuţie despre ce înseamnă carte proastă şi nocivă şi să zic doar că Mănîncă, roagă-te, iubeşte nu e deloc ce mă aşteptam să fie. Citeşte tot articolul


La mulți ani, Salman Rushdie!

Astăzi celebrul scriitor Salman Rushdie împlinește 66 de ani. Despre viața lui supusă încercărilor, despre cum arăta în copilărie, despre cărțile sale (aici, aici, aici sau aici), despre speech-urile și declarațiile lui neașteptate, despre vremea petrecută în publicitate sau despre proiectele artistice ce l-au avut ca protagonist v-am mai povestit - de altfel, se vede că ne place de autorul britanico-indian din moment ce i-am dedicat atâtea materiale de-a lungul timpului. Însă, până acum, nu am avut ocazia să-i urăm ”La mulți ani” și la cât mai multe cărți cel puțin la fel de bune precum cele pe care le-am citit noi! Citeşte tot articolul

Anuradha Roy: „India este o ţară la fel de materialistă ca oricare alta“

Anuradha Roy este o scriitoare din Nordul Indiei şi pînă acum a scris eseuri şi două romane, Un Atlas al dorinţelor zadarnice şi Valurile pămîntului, traduse de Irina Bojin la Editura Humanitas Fiction.  Cărţile ei problematizează lumea în care protagonişti mai degrabă marginali încearcă să-şi găsească rostul sau caută, cel puţin, o formă acceptabilă de împăcare cu ei şi cu ce e în jurul lor. Citeşte tot articolul

Vacanţa în hoteluri cu bibliotecă

De câteva zile încoace, aud în jurul meu vorbindu-se despre planurile pentru mini vacanţa de 1 Mai, toată lume pare că  a intrat într-o febră a pregătirilor de călătorie, căci nimeni nu e dispus să stea acasă în această perioadă. Vama Veche pare-se că rămâne şi anul acesta o destinaţie preferată de multă lume, sunt sigură că şi Valea Prahovei va fi neîncăpătoare. Cunoscând drumurile patriei şi obiceiurile din trafic ale locuitorilor ei, sunt convinsă că ambuteiajele, nervii şi poliţiştii vor face parte din tabloul acestor zile. Pentru cei care vor să lase de-o parte toată această aglomeraţie şi îşi doresc ca loc de petrecere a vacanţei alte meleaguri, există diverse variante, în funcţie de preferinţele fiecăruia. Dar, indiferent de locul ales, să nu uităm de cărţi, căci avem timp acum pentru lectură şi relaxare. Şi cum nu toată lumea posedă dispozitive pentru citit cărţi electronice şi nici nu e dispusă să care în bagaj cărţi tipărite, cea mai bună soluţie rămâne să vă cazaţi la un hotel care are în ofertele sale bibliotecă şi locuri de citit confortabile. Citeşte tot articolul

Viața lui Pi, filmul lui Lee

N-am idee cum asimilează ecranizarea la Viața lui Pi un privitor care nu a citit cartea. Citeam într-un ziar american o apreciere a unui cronicar de filme, care plasa Viața lui Pi la intersecția dintre Lifeboat-ul lui Hitchcock, Cast Away-ul lui Zemeckis și Slum Dog Millionaire-ul lui Boyle. Descrierea suficientă ar fi fost că este o ecranizare foarte bună a romanului omonim al lui Yann Martel, realizată de taiwanezul Ang Lee, singurul care, în aproape 10 ani de tatonări printre diverse abordări regizorale, a rămas alături de povestea vieții lui Pi. Citeşte tot articolul

Carte și film: The Best Exotic Marigold Hotel

De fapt este impropriu spus "Carte și film: The Best Exotic Marigold Hotel", deoarece cartea se numește These Foolish Things, dar asta probabil nu v-ar fi spus nimic, nu-i așa? Autoarea Deborah Moggach n-a fost tradusă pe la noi. Recunosc, mai întâi am văzut filmul și mi-a plăcut. E o comedie cu părul cărunt despre un grup de pensionari care, din diverse motive - financiare, familiale ori sociale - părăsesc Marea Britanie și ajung într-un fel de cămin de bătrâni, mai degrabă un centru de odihnă, unde li se asigură casă, masă și doctor la dispoziție. Citeşte tot articolul

Midnight’s Children, filmul. Sneak peek

Timp de vreun deceniu, Midnight's Children a lui Salman Rushdie a fost preferata mea dintre toate cărțile. M-am bucurat tare mult să aud - acum vreo doi ani - că va fi ecranizată de regizoarea Deepa Mehta (de origine indiană, naturalizată în Canada), de care poate ați văzut trilogia elementelor, filmele Fire, Earth și Water (iar dacă nu, e momentul să o faceți, doamna regizor are niște filme tare faine, deloc sub influența Bollywood-ului și fără a o pune pe la Mama India pe un soclu de sacralitate). Citeşte tot articolul

„În India mi-am reamintit să zâmbesc, să comunic firesc, să privesc oamenii în ochi şi în suflet, să nu mă grăbesc, să am răbdare” Interviu cu Chris SIMION

A scris trei romane (Spovedania unui condamnat, În fiecare zi Dumnezeu se roagă la mine, Ce ne spunem când nu ne vorbim) şi mai multe cărţi de aforisme, exerciţii stilistice şi monologuri, a debutat la vârsta de 16 ani şi a absolvit două facultăţi, Teatrologie şi Regie Teatru. Mergea la cenaclul Facultăţii la Litere încă din liceu şi la 16 ani a primit o bursă de un an la Sanskriti Kendra în New Delhi, experienţă pe care o consideră cea mai importantă de până acum. A înfiinţat, alături de Pascal Bruckner, compania de teatru D’AYA, în 1999, şi spectacolele ei (Dragostea durează trei ani, Te iubesc! Te iubesc?, Hell, Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?, Omul-pescăruş etc.) arată că mişcarea teatrală independentă capătă un contur tot mai închegat. Un must see sunt şi montările ei în colaborare cu Teatrul Bulandra – Maitreyi (cu Maia Morgenstern, Aylin Cadîr, Vlad Zamfirescu etc.) şi Oscar şi Tanti Roz, după Eric Emmanuel Schmitt (cu Marius Manole, Oana Pellea etc.). Chris Simion, un om cu un CV cât pentru zece, consideră că mai are încă multe răspunsuri de aflat. Dar la câteva întrebări a găsit răspunsuri şi merită să vedeţi care sunt acestea. Un dialog despre teatru şi literatură, despre călătoria în India pe urmele lui Eliade, despre dilemele existenţiale de la o vârstă fragedă, despre Dumnezeu şi creştinism, despre misticism şi artă. Citeşte tot articolul