Nu e usor sa faci un review la ultimul roman al seriei A Song of Ice and Fire a lui George R.R. Martin. Fanii die-hard ai seriei probabil au facut pana acum rost de roman si citesc pe nerasuflate pentru a afla ce se mai intampla cu personajele lor preferate. Altii, care au fost atrasi de serialul difuzat de HBO, Urzeala Tronurilor, o ecranizare a primului volum din serie, abia acum incep sa patrunda in universul lui Martin, si nici ei probabil nu vor sa afle cum se continua aventura inceputa in aceasta excelenta prima parte.

Pentru cei care deja stiu cu ce se mananca GRR Martin, e simplu: stilul a ramas acelasi, actiunea e la fel de spectaculoasa ca si in restul seriei, rasturnari de situatie avem, si inca unele chiar foarte mari, personaje importante vor muri, sau cel putin soarta lor ramane in suspans, iar alte persoanje noi si interesante isi fac aparitia, dar si unele mai vechi sunt reinviate in mod surprinzator.

Mai multe nu prea putem sa dezvaluim, pentru ca nu toti apreciaza spoilerele, dar, pentru cei curiosi, exista si alte surse de informare online, de unde se poate afla deja exact ce se intampla in acest roman (pe care il puteti citi aici).

In alta ordine de idei, daca ati citit deja si al patrulea roman din serie, Festinul Ciorilor, aflati ca actiunea din acest roman nu o continua decat in mica masura pe cea de acolo, ci mai degraba vine ca o completare in paralel, acoperind locuri si personaje care nu aparusera in acel roman.

Actiunea din Dansul Dragonilor se petrece in special in Nordul indepartat, precum si in Est, descriind soarta unor personaje ca Jon Snow, Daenaerys si Tyrion Lannister, personaje care fusesera ignorate in cartea precedenta, si ale caror aventuri acopera mare parte din capitolele volumului curent.

Intriga se desfasoara in paralel cu cu cea din precedenta carte, completand si explicand unele fire ale povestii neexplorate prea mult acolo. De fapt, asa cum insusi scriitorul a recunoscut, idee separararii acestor romane a venit ca ceva natural, dupa ce a constat, in timp ce scria continuarea celui de-al treilea volum, Iuresul Sabiilor, ca tot ceea ce scrisese pana in acel moment era prea mult pentru a fi inclus intr-o singura carte, si a luat decizia impartirii continutului in doua carti companion.

Martin nu uita insa sa insereze si cateva capitole care fac legatura cu Festinul Ciorilor, referitoare in principal la Cersei, Jaime si Brienne of Tarth, personaje a caror soarta ramasese in suspans. Intriga seriei serpuieste mereu printre situatii surpinzatoare, un trademark deja bine stabilit la Martin, care nu are nicio problema in a-si ucide personajele principale, pentru a avansa o poveste spre un final inca nebanuit. Spre deosebire de alti scriitori, si alte serii al fel de celebre, stilul acesta nu permite nimanui sa-si faca o idee despre finalul seriei, facandu-i pe toti sa isi dea cu presupusul asupra sfarsitului povestii, si asupra personajelor care vor supravietui pana la sfarsit.

Finalul cartii ramane iar in suspans, ultimele 2 capitole precum si epilogul aducand o rasturnare de situatie neasteptata, majora, si acum nu putem decat sa asteptam cu inima la gura urmatorul roman anuntat, The Winds of Winter, pentru care nu a fost inca anuntata o data de aparitie concreta. Dar, stiind felul in care lucreaza GRR Martin, poate dura chiar si 5-6 ani, atat cat i-a luat de fapt sa termine si volumul curent.

Daca tot am ajuns pana aici, se cuvine sa dam cateva explicatii si pentru cei care inca nu au fost inca convinsi sa citeasca seria de gheata si foc a scriitorului american, desi faptul ca seria este inca neterminata, si va mai dura multi ani pana la incheierea ei, va fi privit poate ca o mare dezamagire/frustrare pentru unii din fani.

Lumea high fantasy a fost dominata ani de-a randul de JRR Tolkien si de urmasii sai spirituali, un exemplu foarte bun in acest sens fiind seria Wheel of Time a lui Robert Jordan. O comparatie intre acestea si seria lui Martin este inevitabila.

Tolkienistii au in comun o separare bine a definita a raului si a binelui, o lume in care magia e un element mereu prezent in viata de zi cu zi si o parte activa din intriga, iar oamenii nu sunt decat una dintre rasele care populeza respectivul univers, alaturi de gnomi, elfi, orci, goblini, demoni si altii. GRR Martin a decis insa, atunci cand s-a apucat de primul roman din seria Cantecului de gheata si foc, sa ignore elementele fantasy in favoarea unui realism dur, violent si cinic.

Lumea sa se inspira din Evul Mediu european, cu sistemul sau feudal, in care nobilii aveau dreptul de viata si de moarte asupra supusilor lor, tarani, mestesugari si mici oraseni, iar soarta natiunilor era decisa doar de o elita conducatoare. Razboiele, jafurile, violurile, torturile si toate atrocitatile comune acelor timpuri sunt la ordinea zilei.

Daca intriga lui Tolkien era simplista, avand un personaj negativ bine definit, care trebuie rapus la final, cu ajutorul unui obiect magic, actiunea din seria lui Martin este mult mai complexa si mai incurcata. Personajele lui Martin nu se impart clar in bune sau rele, fiecare are nuanta sa de gri, motivatiile si dorintele sale, fiecare isi urmareste propriile scopuri, fiind capabili de tradari nebanuite si de acte de caritate surprinzatoare. De asemenea, Martin nu ezita sa isi omoare personajele atunci cand este nevoie, declarand ca nici un personaj nu trebuie sa devina mai important decat altele, totul pentru avansa povestea in directii nebanuite.

Comportamentul personajelor este realist, spre deosbire de Tolkien, dialogurile sunt naturale si realiste, sexul este la ordinea zilei, avem parte de descrieri picante ale actelor sexuale, dar si incest, viol, crima, romanele abundand de astfel de sene, unele descrise cu lux de amanunte, rupand traditia cu tolkienismul clasic.

In prezent seria numara cinci romane, ultimul, A Dance With Dragons, fiind aparut in urma cu doar doua saptamani. Seria este proiectat sa aiba sapte carti, dar, tinand cont de numarul de ani scurs intre ultimele aparitii din serie, s-ar putea sa mai dureze mult timp pana la aflarea sfarsitului povestii. Martin, de altfel, si-a atras o multime de critici, inclusiv din partea unor fani infocati, pentru faptul ca nu scoate mai repede cartile ramase.

Cert este ca Martin, care are 62 de ani, s-a apucat de primul roman in 1991, a fost publicat pentru prima data in 1996, iar al patrulea roman a aparut in 2005. Din 2005 si pana acum, Martin a lucrat la al cincilea roman al seriei, iar acest lucru ii ingrijoreaza pe unii fani, care se tem ca Martin sa nu pateasca la fel ca Robert Jordan, care a murit inainte de finalizarea propriei serii, Wheel of Time, iar seria a fost continuata de alt scriitor.

Pana una alta, asteptam cu interes sa vedem A Dance With Dragons tradusa si la noi.

6 comentarii
    1. Sorin Stanculescu

      Ok, prin asta inteleg ca te referi la intreg universul pe care Tolkie l-a construit cu destula migala, cu mitologii, limbi, obiceiuri, totul pentru a incadra povestea din carti. E fain, e frumos, dar asta nu schimba faptul ca personajele lui si povestea par acum fade fata de ce a facut Martin, no offense. Si asta o zic in cunostiinta de cauza, am citi si Tolkien, si sunt in continuare fan, dar crede-ma, nu mai se mai pare acealsi lucru acum.

      Reply
  1. Yuki

    da, ma refeream la tot universul. oricum, o sa ma apuc cat de curand de G RR Martih, am tot auzit diverse pareri si sunt destul de curioasa. revin cu impresii 😉

    Reply
  2. cititor

    sincer omul ala mi se pare obsedat sexual .
    am inteles , ca e posibil,, dar chiar asa o data la doua capitole pac un incest, un viol, o masturbatie etc.
    in plus a diluat suficient de mult.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *