Bookaholic

Cand am citit Pe aripile vantului eram in scoala generala, in vacanta de vara. Cartea avea vreo doua volume imense, pe care le-am devorat intr-o saptamana in care n-am iesit din casa, mutandu-ma dintr-o parte in alta a patului, cand cu picioarele pe pereti, cand pe burta.

Am investit ceva efort in lectura aia, iar cand s-a terminat si, dupa vreo o mie si ceva de pagini, tot ce am primit a fost My dear, I don’t give a damn, recunosc sincer ca mi-am imaginat cateva feluri creative de a o tortura pe Margaret Mitchell. Dar n-am facut-o (mai ales pentru ca tipa oricum nu mai traieste), si nici nu m-am apucat sa-mi fac un forum de discutii intitulat sugestiv WTF, MM? (cu toate ca nu ma indoiesc ca exista).

Altii insa, au mers ceva mai departe. Iar fantasy-ul are un fel ciudat de a inflacara oamenii, de a crea atat fani devotati cat si monstri care ajung sa-l trateze pe autor ca si cum singurul lucru care ar trebui sa conteze pentru el este sa termine cartile pe care lumea le asteapta.

Povestea lui George R. R. Martin (daca n-ati auzit de el, e autorul volumului Urzeala Tronurilor, transformat de HBO in serialul omonim) e cel mai bun exemplu de razboi intre cititori mult prea inflacarati si autor si demonstreaza, daca mai era cazul, ca nu doar filmele produc isterii.

Dupa vreo douazeci de ani de science fiction si horror (si personal l-am apreciat foarte mult pe felia asta), plus ceva experienta in televiziune (pentru The Twilight Zone, spre exemplu), Martin s-a apucat de scris ceea ce a fost initial conceput ca o serie de trei volume – saga A Song of Ice and Fire, care intre timp, a crescut si a crescut, Martin anuntand ca va avea sapte volume. Din astea au aparut deocamdata doar patru, al cincilea, A Dance With Dragons, fiind anuntat pentru iulie 2011.

Fanii seriei il asteapta insa de vreo 6 ani. Si, dupa cate se pare, nu e o asteptare usoara. Prezenta online destul de activa a lui GRRM a incurajat formarea unei relatii directe intre autor si fani si aparitia multor forumuri de discutii. Nimic ciudat pana acum – numai ca intrebarile legate de aparitia urmatorului volum din serie s-au transformat in curand in adevarate scandaluri:

You better not pull a Jordan!

(de aici)

a fost avertizat Martin de fani, pe principiul bunicii care vrea doua episoade pe zi din Tanar si nelinistit, ca-i e frica sa nu moara inainte sa prinda finalul (Robert Jordan a murit inainte sa termine seria Wheel of Time).

Pe blogul autorului au inceput sa apara comentarii precum:

George R. R. Martin, you suck… Pull your fucking typewriter out of your ass and start fucking typing!

(de aici)

Disputa a ajuns atat de departe, incat unul dintre cei mai mari fani ai lui Martin, un norvegian pe nume Remy Verhoeve, a pus bazele unui site intitulat Is Winter Coming? (referinta la motto-ul familiei Stark din serie, care este Winter is Coming), populat de posturi in care il ataca pe Martin. Pana si Neil Gaiman s-a implicat in disputa, pe propriul lui blog:

George R.R. Martin is not your bitch.

This is a useful thing to know, perhaps a useful thing to point out when you find yourself thinking that possibly George is, indeed, your bitch, and should be out there typing what you want to read right now.

People are not machines. Writers and artists aren’t machines.

You’re complaining about George doing other things than writing the books you want to read as if your buying the first book in the series was a contract with him: that you would pay over your ten dollars, and George for his part would spend every waking hour until the series was done, writing the rest of the books for you.

No such contract existed. You were paying your ten dollars for the book you were reading, and I assume that you enjoyed it because you want to know what happens next.

Legiunilor de fani care il hartuiesc, Martin le-a raspuns intr-un post pe blogul lui, intitulat To My Detractors:

Some of you are angry that I watch football during the fall. You don’t want me “wasting time” on the NFL, or talking about it here. (…) Some of you don’t want me attending conventions, teaching workshops, touring and doing promo, or visiting places like Spain and Portugal (last year) or Finland (this year). More wasting time, when I should be home working on A DANCE WITH DRAGONS.

After all, as some of you like to point out in your emails, I am sixty years old and fat, and you don’t want me to “pull a Robert Jordan” on you and deny you your book.

Okay, I’ve got the message. You don’t want me doing anything except A SONG OF ICE AND FIRE. Ever. (Well, maybe it’s okay if I take a leak once in a while?)

Daca A Dance With Dragons va aparea intr-adevar in iulie, conteaza prea putin. La fel de putin conteaza motivele pentru care Martin nu a terminat-o inca. Ceea ce conteaza este raspunsul la intrebarea: cine depinde de cine? Exista autorul fara cititori? Si daca nu, este el obligat sa le satisfaca toate fanteziile literare? Ar fi trebuit Margaret Mitchell sa schimbe finalul romanului ei numai pentru ca cititorii sa nu fie dezamagiti la sfarsit?

Spre deosebire de multi autori ale caror carti sunt scrise cu scopul explicit de a fi vandute, Martin e un autor pasionat (uneori chiar prea mult) de lumile pe care le creeaza. De A Song of Ice and Fire s-a apucat, dupa cum explica in mai multe interviuri, in urma experientei in televiziune, unde toate ideile sunt prea scumpe sau prea complicate – ca urmare, Martin a inceput minutioasa munca de a construi o serie care are deja cateva sute de personaje, si mai mult de zece perspective din care este narata actiunea.

Faptul ca ideea lui a prins, si ca, mai nou, HBO a transformat primul volum, Game of Thrones, intr-un serial aproape la fel de addictive ca si cartile, a fost o intamplare fericita. Iar scrisul de dragul scrisului, cel care da nastere unor carti care isi vor gasi loc pe rafturile bibliotecii si peste o suta de ani, e independent de cititori. Doar daca scrii ca sa vinzi cititorii tai au drepturi. Chiar daca Martin nu mai produce un rand in viata lui, a dat deja lumii suficient incat sa nu-i pese de ce vrea fandomul A Song of Ice and Fire.