Bookaholic

La Editura Vellant a apărut de curând un nou volum semnat Iv cel Naiv, intitulat Uibesc. Mulți dintre voi știu deja că Iv cel Naiv este un autor aflat la a doua carte, primul său volum, Versez, fiind iubit și uibit de foarte mulți cititori. Autorul, care dorește să-și păstreze anonimatul, însă nu-și ignoră cititorii, acordând interviuri online (pe al nostru l-ați citit?), mărturisește de fiecare dată că își dorește să se refugieze în spatele unui pseudonim și pentru că publicitatea excesivă poate fi dăunătoare, dar, mai ales, pentru că își dorește ca cititorii săi să se concentreze în primul rând la versurile sale, acestea fiind cele esențiale, iar nu la persoana sa. Să-i facem deci voia și să nu ne gândim cine s-ar putea ascunde în spatele numelui de Iv cel Naiv, crezându-l pe cuvânt (cum altfel să ne dovedim cititori model?) că este un tip candid și naiv, tocmai cum ar trebui să fie un autor care ne cere lectură de identificare. Și, dacă vrea anonimat, să ne lase atunci să credem că și el, la fel cum suntem și noi în mintea lui, este un tip generic, al cărui singur rost e de a ne aminti de emoțiile pe care încearcă să ni le transmită.

Și, ca niște cititori model și cuminți, să ne îndreptăm către versuri. Volumul Uibesc este denumit printr-un cuvânt mai mult sau mai puțin valiză, care poartă în el uimirea și iubirea. Combinație mai bună nici că se poate, căci unde s-a mai văzut în lumea asta îndrăgostit lipsit de uimire și uimire care să nu ducă la îndrăgostire?

Nici versurile din volum nu se lasă mai prejos, aducându-le cu drag și fără menajamente în față cititorilor lucrurile de care se tem mai tare: iubirea și șirul ei nesfârșit de iluzii și frici. Iluzia fluturilor în stomac, temă reluată obsesiv, iluzia eternității, demontată chiar de sfârșitul propriu, iluzia sinelui care se regăsește. Frica de a fi părăsit, căci ce îndrăgostit nu suferă de ea?, frica de moarte, căci ce iubire de sine sau de aproape nu știe de moarte?, frica de pasionalitatea elementelor pe care nu le putem controla, de vântul care se joacă prin părul iubitei, de labirintul în care ne putem pierde căutându-ne pe sine în doi. Iluzii și frici din cele mai umane, pe care le-am încercat, le încercăm și, cel mai probabil, vom continua să le încercăm până când frica de moarte se va transforma în realitate.

Toate acestea în versuri mai mult sau mai puțin rimate și ritmate. În sms-uri cu rimă și dor. În cel mai autentic mod cu putință, cât nimeni să nu-și poată pune problema adevărului, pe care empatia să o fi rezolvat-o cu mult înaintea ivirii acestui gând. Un volum care te face să te pierzi și să te regăsești printre iubiri prezente, trecute și viitoare, printre amintiri de senzații, emoții și frânturi de gânduri, printre pasiuni autocontrolate la bani mărunți și riscuri asumate fără motiv. Un volum despre cum ne trăim iubirea și cum suntem trăiți de ea: cu bucurie și uimire, așa cum merită să fie trăite miracolele.

Celor care-și urnesc mai greu inima, le-a venit în ajutor Vali Petridean, ilustratorul volumului, care nu se teme să folosească imagini care pot părea naive pentru a le readuce bucuria scepticilor și cinicilor de tot soiul.

Cum, după ce veți fi terminat de citit volumul s-ar putea să vă simțiți nedreptățiți că nu a fost suficient, puteți să continuați să-i citiți poezia lui Iv cel Naiv fie pe site, fie pe pagina de Facebook. Asta fie și doar ca să vă convingeți pe voi, cei poate ușor influențați de statistici și cuvinte mari ale unor oameni și mai mari, că poezia nu numai că supraviețuiește, dar, atunci când este bine scrisă, așa cum este în cazul lui Iv cel Naiv, are și căutare. Sau doar așa, pur și simplu, pentru că din când în când vă e dor de un strop de uimire sau de amor.