Tag: realism

Ediție-bilanț a Festivalului Internațional de Literatură de la București

• Cea de a IX-a ediție: seri de lecturi publice și dezbateri la Clubul Țăranului: 8-9 decembrie 2016, ora 18.00 / eveniment la Universitatea din București: 7 decembrie, ora 18.00. • FILB – cel mai important festival internațional independent de literatură din România. • În cei nouă ani de existență, FILB le-a prilejuit cititorilor din București întîlnirea cu 114 scriitori din 25 de țări. • FILB este singurul festival de literatură din România care a fost prezentat public la cel mai important festival din lume, Edinburgh Festivals (august 2015). • În 2015, FILB a fost recompensat cu Premiul al II-lea la Gala Societății Civile. De asemenea, FILB a fost nominalizat în același an la Premiile Radio România Cultural, secțiunea „Cel mai bun festival al anului 2014”. • Detalii, pe www.filb.ro Citeşte tot articolul

„Țuică. Înjurături. Viață obișnuită” – „Trecutul e întotdeauna cu un pas înaintea ta”, Ciprian Măceșaru

„e frumos aici, da' degeaba”

În Trecutul e întotdeauna cu un pas înaintea ta, Ciprian Măceșaru face literatură din realitățile românești. Dar nu oricum, ci cu mult umor și cu o ironie ce își scutură îndelung clopoțeii, atacând tipare ale existenței. Și nu sunt mulți scriitorii români care au reușit să facă asta. Dacă Cezar Paul-Bădescu revizita în Tinerețile lui Daniel Abagiu, cu umor subversiv, realități din perioada comunismului, cartea lui Ciprian Măceșaru se hrănește din viața nostră cea de toate zilele. De ieri, de azi și de mâine. Citeşte tot articolul


„Lumea nouă” românească, după ’90 – în „Şoseaua Virtuţii. Cartea Cîinelui” de Cristian Teodorescu

Dacă vreţi să înţelegeţi mai bine lumea românească postcomunistă, vă recomand un roman extraordinar: Şoseaua Virtuţii. Cartea Cîinelui de Cristian Teodorescu (Editura Cartea Românească, 2015). Prim volum al unui proiect mai amplu (partea a doua a cărţii se află în curs de publicare), romanul lui Cristian Teodorescu este unul dintre cele mai bune romane ale lui 2015, dar şi ale perioadei postdecembriste în ansamblul ei – o perioadă în care marile romane au fost date, în cea mai mare parte, de către scriitorii generaţiei ’80, vechii contestatari ai comunismului în anii ’80, pe când erau, încă, tinerele promisiuni ale literaturii contemporane. În cei 25 de ani care au trecut de la Revoluţie, aceşti scriitori (îl evoc aici şi pe Alexandru Vlad, cu tulburătorul său roman postum Omul de la fereastră, Editura Charmides, 2015) au avut timp să-şi adune energiile şi experienţa (publicistică, literară, politică şi socială) şi să publice cărţi de ficţiune consistente despre anii dificili şi suficient de obscuri ai „tranziţiei” româneşti de la comunism la postcomunism. Citeşte tot articolul

Fatalitate şi realism în “Familia lui Pascual Duarte” de Camilo José Cela

Familia lui Pascual Duarte este romanul care a impus un scriitor aparte, pe spaniolul Camilo José Cela. De ce aparte? Pentru că, la numai 26 de ani, reuşea să se impună printr-un roman bine scris, bine strunit, atât la nivelul tramei, cât şi la nivelul limbii. Deşi prima ediţie, apărută în 1942, a avut succes imediat, cea de-a doua ediţie a fost interzisă prin intervenţiile deloc voalate ale Bisericii Catolice. Limbajul brut, imoralitatea personajelor, mediul imund surprins în carte, iată numai câteva argumente care au stat, probabil, la baza acestei decizii, decizie care nu miră, totuşi, căci, în 1942, în plin război, în plin haos, cuvântul Bisericii, fie ea ortodoxă sau catolică, cu greu putea fi contestat. Asta nu înseamnă că, în timpuri ceva mai liniştite, ea nu a încercat, cu succes chiar, să îşi impună voinţa în diverse ocazii, afurisind cărţi şi autori. Citeşte tot articolul

Interviu cu Florin Irimia: „Dacă e să fim onești, cartea mare lucru n-a însemnat pentru români niciodată”

În iulie apărea un nou volum semnat de Florin Irimia, Câteva lucruri despre tine (Editura Polirom, colecția „Ego. Proză”), după ce în 2011 debutase cu Defekt și în 2012 îi era publicată cartea O fereastră întunecată. În urma lecturii cărții Câteva lucruri despre tine, am vrut neapărat să stau de vorbă cu autorul romanului, atât pentru că aveam întrebări cu privire la conținutul volumului, cât și pentru că acesta era un bun pretext pentru a discuta despre România, învățământ, depresie, pesimism, scriitori și scriitură și multe altele, pe care vă invit să le citiți în cele ce urmează. Citeşte tot articolul

Shani Boianjiu carte de debut

Oamenii eternității nu se tem niciodată, de Shani Boianjiu – un roman puternic, captivant, autentic

Din 2012, numele lui Shani Boianjiu a apărut foarte des în presa internațională grație volumului ei de debut, Oamenii eternității nu se tem niciodată (Editura Polirom, colecţia „Biblioteca Polirom”, coordonator Bogdan-Alexandru Stănescu, traducere din limba engleză de Ioana Filat, iunie 2014, titlul în original: The People of Forever Are Not Afraid). Tânăra scriitoare israeliană (în prezent, de 27 de ani), cu origini românești și irakiene, și-a scris primul roman nu în limba maternă (ebraică), ci direct în limba engleză - și asta pentru că l-a început atunci când studia engleza și antropologia la Harvard, la un curs de creative writing, imediat după ce și-a încheiat serviciul militar obligatoriu în Israel. De altfel, experiențele din perioada stagiului în Forțele de Apărare Israeliene au stat la baza romanului de față.  Citeşte tot articolul

Iepurele de suburbie. Despre Updike, cu întîrziere

O restanţă importantă din anul editorial trecut vizează o carte care cere un plonjon serios şi  încheie o serie clasică deja a literaturii americane contemporane, şi nu numai. E vorba de ultimul roman din ciclul „Rabbit“, de John Updike, Rabbit se odihneşte, pentru care „cronicarul adulterelor suburbane“ a primit Premiul Pulitzer. Citeşte tot articolul