Tag: basm

Eşti invitatul nostru – fii primul care redescoperă la cinema povestea magică „Frumoasa şi Bestia”

Publicul român va putea achiziţiona în avans bilete pentru cea mai nouă producţie Disney, începând de marţi, 31 ianuarie.

Biletele pentru povestea mult aşteptată din Universul Disney se vor putea achiziţiona începând cu data de 31 ianuarie. Noul film “Frumoasa şi Bestia” va ajunge în cinematografele din România din 17 martie. Cumpărarea biletelor în avans le oferă posibilitatea cinefililor de a fi printre primii care experimentează magica poveste live-action, la cinema. Citeşte tot articolul


Interviu colectiv cu ilustratorii colecției „Basmul din buzunar”

La sfârșitul lui octombrie, Nemi a lansat o colecție absolut fermecătoare: „Basmul din buzunar”. Aceasta va cuprinde, așa cum ni se spune în comunicatul de presă distribuit cu această ocazie, „adaptări ale unor basme și povești românești și universale care au încântat generații întregi de cititori din întreaga lume”. Cărțile din colecție, cinci la număr momentan, sunt Muzicanții din Bremen, de Frații Grimm (ilustrații de Adriana Oprița-Gheorghe), Aladin și lampa fermecată, din O mie și una de nopți (ilustrații de Marina Plantus), Sarea în bucate, de Petre Ispirescu (ilustrații de Alexia Udriște), Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă (ilustrații de Alexandru Ciubotariu), Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, de Petre Ispirescu (ilustrații de Bianca Spătariu). Textele poveștilor au fost adaptate special pentru „Basmul din buzunar” de scriitoarea și traducătoarea Veronica D. Niculescu.  Citeşte tot articolul

Emil Brumaru & Veronica D. Niculescu

„Cad castane din castani. Amintiri de ieri și azi” – Emil Brumaru & Veronica D. Niculescu într-o carte de zile mari

Am primit cu entuziasm vestea apariției volumului Cad castane din castani. Amintiri de ieri și azi (Editura Polirom, colecția „Ego-grafii”, noiembrie 2014, 304 pagini), scris la patru mâini de Emil Brumaru & Veronica D. Niculescu (sau Veronica D. Niculescu & Emil Brumaru, căci în carte se simte, în mod egal, suflul amândurora). Dialogurile lor meritau o carte, una frumoasă, care să stea la căpătâiul oricărui iubitor de literatură, așa că mă bucur că au primit trup și coperte noi și au pornit în lume, la colindat case și incitat mințile.  Citeşte tot articolul

Interviu cu Maria Surducan: „Basmul este făcut să fie repovestit mereu”

Maria Surducan este ilustrator de carte, autor de bandă desenată şi grafic designer. A terminat facultatea, dar și masterul, la Universitatea de Artă şi Design de la Cluj. A ilustrat, printre altele, Pentru ce mergem la operă?, de Tiberiu Soare, volum publicat de Fundația Calea Victoriei, și Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, de Petre Ispirescu, tipărită de Editura Vellant. Prima ei carte, scrisă și ilustrată, a fost David și puiul de întuneric (Editura Benefica, 2012). Cea de-a doua, pretextul pentru întâlnirea noastră și interviul de față, se numește Prâslea cel voinic și merele de aur și a fost reeditată de curând de Editura Vellant.  Citeşte tot articolul

Un happy ending pentru bucătăreasa zînelor

Bucătăreasa zînelor, de Shirley Barber, m-a atras în primul rînd prin modul în care e ilustrată: paginile sînt încărcate cu scene în care nici un colţişor nu e lăsat gol şi din care apar fiinţişoare de tot felul, spiriduşi, şoareci, flori şi colţuri de pădure, cadrul în care e plasată povestea unei iepuroaice cu un dar aparte pentru gătit: Martha B. Rabbit. Citeşte tot articolul

Hansel și Gretel, vânătorii de vrăjitoare sau de … zâmbete

Hansel și Gretel, vânătorii de vrăjitoare (Hansel & Gretel: Witch Hunters) este filmul pe care îl recomand pentru a fi văzut pe vremea aceasta teribilă, acasă la căldură, eventual cu niște popcorn în față, fără niciun fel de așteptări. Deși lansat în ianuarie, nu m-a tentat până de curând să-l văd - de altfel, tocmai pentru că mă așteptam să fie încă o prostioară de Hollywood, nu l-am văzut decât când chiar eram în pană de filme bune. Adevărul este că nu regret că am petrecut o oră și jumătate cu acest film: am râs cu gura până la urechi tot timpul, fiind atât de binedispusă după aceea încât m-aș mai fi uitat o dată.  Citeşte tot articolul

Serial: Once Upon A Time, poveștile care încă nu s-au spus

A fost odată ca niciodată o Albă ca Zăpada cu apucături de Robin Hood, care hălăduia călare prin pădure și fura bijuteriile logodnicei lui Făt Frumos, care era la fel de frumos (dar nu și la fel de integru) ca fratele său geamăn. A fost odată o bunicuță care conducea noaptea potere anti-lup, purtând pe umăr o ditamai arbaleta. Au fost odată opt pitici, care cât pe ce să rămână șapte atunci când Visătorul dă să fugă în lume cu o zânișoară. nereușind, Visătorul devine Morocănos. A fost odată o fată frumoasă numită Belle, care se îndrăgostește de monstrul care o ține prizonieră, monstru care nu se numește bestia, ci Rumplestiltskin. Citeşte tot articolul

Cu Harap Alb, Flămânzilă şi Dragobete

Poveştile nu se opresc niciodată, chiar şi după ce închidem cartea şi am parcurs până la final istoria personajelor ei. De-acum, personajele ne aparţin şi putem să le punem în ce context vrem noi, să le facem să treacă prin şi mai multe aventuri şi, eventual, să dezvoltăm ceea ce credem că autorul a lăsat abia schiţat sau sugerat. Un astfel de exerciţiu imaginativ a fost concretizat de echipa de la Harap Alb continuă, proiect iniţiat de Mihai Ionaşcu, alături de Octav Ungureanu, redactor, şi Andrei Moldovan, ilustrator. Dincolo de a broda pe tema basmului iniţial, acest proiect îşi propune să reflecte şi o parte din istoria ilustrată a acestei cărţi, din 1910 până acum. Citeşte tot articolul

Copila de zăpadă sau frigul bine temperat

Copila de zăpadă, romanul de debut al scriitoarei Eowyn Ivey, este genul acela de carte care poate plăcea, cu mici nuanțe, oricui. E o carte care nu riscă nimic, scrisă cuminte, corect și previzibil, al cărei farmec vine tocmai din mixul atent dozat de elemente nordice, bucăți de basm, o scriitură liniștită, imagini sugestive și întâmplări cu valoare simbolică. Citeşte tot articolul

Tatiana Tolstaia: Zâtul, un basm negru

Despre Zâtul Tatianei Tolstaia vă spuneam în Ruşii care nu trebuie rataţi că e apăsătoare şi întunecată. Altfel, de mult nu am mai citit ceva atât de sclipitor şi tranşant. Zâtul este alegoria apocaliptică a unui sistem totalitar şi arta pe care pune gheara. Soarta cărţii într-un astfel de regim? Mai degrabă otravă, decât salvare. Pentru că, pe de o parte, în mâinile unor proşti lacomi arta se transformă în capital şi le suceşte şi mai periculos viziunile limitate. Pe de altă parte, se ajunge la tirania artei: în numele ei se fac crime, considerate necesare însănătoşiri. Am tot spus artă, este de fapt vorba de cărţi. Citeşte tot articolul