Recent a avut loc premiera unui nou serial mystery SF thriller, care nu ar fi putut trece neobservat, dat fiind că flutură pe generic două nume rezonante ale literaturii şi filmului: Under the Dome (Sub dom) este adaptarea romanului omonim al lui Stephen King (care colaborează şi la scenariu), iar printre (cei 15) producători se numără şi Steven Spielberg.
Ka-ching! au sclipit ochii pasionatului de SF. King şi Spielberg, ohboyohboy! 1000 (şi ceva) de pagini horror transformate într-un nou (mini-) serial pentru serile lungi de toamnă. O nouă teroare care să ne lumineze clipele libere de acasă, o nouă posibilitate de apocalipsă şi încă o ocazie de a analiza cât de uşor se ia stratul subţire de umanitate în faţa catastrofei. Fun, nu?
Nu. În ciuda prezenţei celor două nume răsunătoare printre realizatori, serialul este foarte slab.
Sinopsis: într-un banal orăşel american, în care locuitorii se cunosc toţi, în care nu se întâmplă mare lucru (aparent, căci orice dulap are scheletul său, vorba englezului), într-o zi are loc nemaivăzutul: oraşului i se pune capac. La propriu. Din cer cade un fel de câmp de forţă, ca un clopot transparent şi indestructibil, care desparte oraşul de restul lumii. Locuitorii prinşi sub borcan, mulţi separaţi de membrii familiilor lor, în faţa perspectivei sumbre de a rămâne fără aer, fără apă, fără mâncare, încep să se comporte din ce în ce mai haotic, cu îngrijorare crescândă, apoi cu panică, puşi în faţa acestui fenomen care pare să aibă voinţă şi viaţă proprie. Să fie un experiment (reuşit) al guvernului? Să fie un fenomen supranatural?
Premisele sunt bune, material e berechet, căci Stephen King se desfăşoară în peste 1000 de pagini cu vieţile publice sau secrete ale personajelor sale, care mai de care mai dubioase.
Din păcate însă, serialul adaptează foarte simplist şi tembel poveştile originale (fapt care pe dl. King nu-l deranjează câtuşi de puţin), lucru care nici pe noi nu ne-ar supăra, dacă scenariul n-ar suferi de multe alte păcate: replici naive, banale şi pline de clişee, situaţii rezolvate forţat sau în coadă de peşte, personaje artificiale şi lipsite de profunzime, într-o adunătură cât se poate de neverosimilă, de parcă realizatorul seriei ar fi vrut să acopere orice colţişor de “political correctness” legat de rasă şi sex: personajele originale sunt completate sau modificate astfel încât să apară şi o femeie hispanică, una asiatică şi două lesbiene, dintre care una de culoare.
Nici acest lucru nu ar fi neapărat de reproşat, dacă nu ar juca toţi atât de îngrozitor de prost! Şi unii dintre ei nu-s chiar actori răi, parol. Îi strică însă materialul de lucru.
Under the Dome are până acum 9 episoade (am urmărit cu interes descrescând vertiginos pe primele 3, apoi nici tot popcornul din lume nu a mai reuşit să salveze nivelul de naivitate cinematografică în care s-a înecat producţia).
Găsiţi mai jos trailerul, iar pentru cei care n-au citit cartea lui King, dar li se pare teribil de cunoscută ideea, am lăsat la sfârşit şi un excelent mix de Under the Dome cu The Simpsons, filmul.
