Bookaholic

Pentru că vorbeam în articolul anterior despre scriitori şi raportul lor în mare parte negativ cu religia, am zis să văd ce e şi de partea cealaltă, adică legătura strânsă dintre scriitori şi religie. Am descoperit cu surprindere afinităţi religioase la scriitori care nu arătau că ar fi fost prea ataşaţi de latura religioasă.

Poate că nu v-aţi aştepta de la decadentul Oscar Wilde să nutrească sentimente religioase profunde. Botezat în religia anglicană, Oscar Wilde a fost din nou botezat, de către mama sa, când avea cinci ani, în religia catolică. S-a luptat cu dualitatea anglicanism/catolicism toată viaţa şi cu dezaprobarea celor apropiaţi cu privire la catolicism, dar s-a convertit oficial la această credinţă chiar pe patul morţii. Cu toate că viaţa sa personală contravenea grav perceptelor religiei în care credea şi care l-ar fi condamnat fără drept de apel, Wilde a încercat întreaga viaţă să se apropie de principiile acesteia, mergând la slujbe de câte ori putea.

Creştinismul îi permite umanităţii să aibă viziunea Infinitului. Datorită lui Iisus, cei morţi s-au trezit din somnul lor. Lui îi datorăm viaţa.”

Un alt decadent celebru care şi-a găsit refugiu în catolicism a fost J.-K. Huysmans. După ce a trecut prin diferite crize de identitate, prin faze de abandon hedonist, a găsit liniştea în credinţă. „Arta este singurul lucru curat pe pământ, cu excepţia sfinţeniei.”

Un scriitor foarte credincios era Lev Tolstoi, cu toate că nu era chiar uşă de biserică: aduna datorii la jocuri de noroc, contacta boli venerice etc. La nivelul ideilor însă, avea nişte percepte foarte stricte: omul trebuie să-şi înăbuşe sentimentul furiei, nu trebuie să facă sex premarital, trebuie să-şi iubească duşmanii etc. asta nu-l împiedica însă să critice anumite aspecte ale ortodoxiei, catalogând, de pildă, anumite texte sfinte drept pure fantezii, bazate pe miniciuni şi superstiţii.

Dacă vorbim despre Tolstoi, nu-l putem omite nici pe Dostoievski. Religiozitatea sa are rădăcini în copilărie, familia lui crescându-l într-o atmosferă pioasă, copiii fiind învăţaţi de mamă să scrie şi să citească folosind numai Vechiul şi Noul Testament. În ciuda acestei educaţii, Dostoievski, apropiindu-se de mişcarea socialiştilor utopici, trebuie să renege credinţa, căci „revoluţia începe cu ateismul”. Ajunge în închisoare tocmai pentru afirmaţii împotriva ortodoxiei şi, neavând de citit decât Biblia, alunecă din nou pe calea credinţei. Devine un credincios atât de ardent, încât susţine că dacă ar avea de ales între Hristos şi adevăr, l-ar alege pe Hristos.

Doi scriitori de fantasy, J.R.R. Tolkien şi C.S. Lewis, au în comun nu numai stilul literar, ci şi afinităţile religioase, un profund sentiment religios, care se resimte în cărţile lor, prin tematicile abordate: Tolkien, născut într-o familie protestantă, a făcut trecerea la catolicism, când avea opt ani şi, mai târziu, l-a ajutat şi pe prietenul său C.S. Lewis să se convertească la creştinism, numai că acesta a ales protestantismul, ceea ce avea să ducă la diverse conflicte între ei. Lewis promova un creştinism mai raţional, susţinând că un om care este creştin trebuie să fie astfel doar dacă simte că are argumente pentru această alegere, dacă adoptă creştinismul în ciuda evidenţelor care lui îi spun altceva, atunci e pură prostie.

Unul dintre cei mai celebri scriitori credincioşi a fost Dante. Divina comedie este impregnată de imagini ce trimit la împărţirea bine-cunoscută a lumii de dincolo: paradis, infern şi purgatoriu. Totuşi, Dante a adoptat o poziţie critică faţă de corupţia din interiorul bisericii, atitudine care  poate fi identificată tot în Divina comedie.

Deşi născut catolic, Jack Kerouac a fost atras de budism atât de mult încât a susţinut, la un moment dat, că singura poezie valabilă este cea bazată pe principiile budiste. Dar înţelegerea sa religioasă ajunsese la un nivel de la care putea să afirme că între Iisus şi Buddha nu e nicio diferenţă.