De foarte multe ori, a citi şi a scrie sunt două drepturi pe care le căpătăm prin învăţare, iar majoritatea considerăm că ni se cuvin. Ce se întâmplă însă când nu eşti psihic capabil să citeşti, să scrii sau să memorezi şi, pe deasupra, devii scriitor? Cel mai adesea ne gândim la dislexie când vorbim de astfel de incapacitaţi, dar mai există dispraxia, disgrafia, ADHD ș.a., care ar fi putut uşor împiedica mulţi scriitori să facă performanţă în literatură. Majoritatea tulburărilor de gen sunt descoperiri ale secolului XX şi, cu toate acestea, sunt autori care au trăit înainte de această perioadă şi au fost asociaţi cu probleme de învăţare, concetrare, citit sau scris. Astăzi ne-am propus să facem o trecere în revistă a câtorva din cele mai cunoscute nume, care, într-o formă sau alta, au avut un deficit.
Laureatul cu Nobel pentru literatură din 1953, Winston Churchill, obişnuia să se descrie pe sine însuşi ca având un “defect de vorbire”, la care a lucrat constant pentru a şi-l corecta. După mulţi ani, el a declarat în cele din urmă ca “obstacolul din calea mea nu este o piedică.”
Centrele speciale susţin că Churchill a fost un bâlbâit, după cum ne amintim că a fost şi contemporanul sau, regele George al VI-lea. Churchill era şi un dezordonat, atât în vorbire cât şi în comportament, amănunte care psihic se potriveau cu lipsa lui de atenţie la detalii şi cu ego-ul său exacerbat. Conform mai multor surse, însă, Winston Churchill nu a fost dislexic şi nu a avut niciun fel de probleme de învăţare. În autobiografia sa, el a subliniat notele mici pe care le lua în şcoală din dorinţa de a-şi convinge cititorii, şi, eventual, pe sine însuşi, că a întâmpinat totuşi dificultăţi în procesul de învăţare.
Agatha Christie a fost catalogată cel mai bine vandut scriitor din lume, la vremea sa fiind surclasată doar de Biblie şi Shakespeare. Cărţile sale s-au vândut în aproximativ 4 miliarde de exemplare în întreaga lume şi au fost traduse în peste 100 de limbi. A rămas cunoscută pentru romanele sale poliţiste şi pentru colecţiile de proză scurtă.
Deşi s-a bucurat de succes, Agatha Christie este una din cele mai celebre suferinde de ce se presupune a fi disgrafia. Îi era foarte greu să scrie corect un cuvânt şi nu reuşea să ţină minte numere.
Eu însămi sunt recunoscută ca fiind “înceata” familiei. Era adevărat, o ştiam şi o acceptam. Scrisul şi ortografierea au fost întotdeauna teribil de dificile pentru mine. Literele mele erau lipsite de originalitate. Silabiseam şi scriam foarte greşit şi continuu să o fac.
F. Scott Fitzgerald este cunoscut în special pentru romanul sau, Marele Gatsby, precum şi pentru proza sa scurtă. Cu toate acestea, este considerat că ar fi avut un handicap la citit, cel mai probabil dislexie. La 12 ani a fost dat afară din şcoală pentru că nu putea să îşi ducă până la capăt temele şi nu ştia deloc să scrie corect.
Francezul Gustave Flaubert este unul din numele de marcă ale literaturii universale. Primul său roman, Doamna Bovary, este şi azi considerat de referinţă. Flaubert a fost recunoscut pentru perfecţionismul său şi nu s-a sfiit niciodată să vorbească despre dislexia de care a suferit.
Am handicapul de a mă fi născut cu un limbaj special la care numai eu am acces.
William Butler Yeats
Una din figurile literaturii secolului 20, poetul şi dramaturgul irlandez W. B. Yeats, a suferit de o tulburare la citit, nediagnosticată la vremea lui.
Numeroşi unchi şi mătuşi au încercat să mă înveţe să citesc şi, întrucât nu au reuşit, iar eu eram mult mai în vârstă decât alţi copii care puteau, au ajuns să creadă că nu am toate facultăţile mintale. Tatăl meu era un profesor lipsit de răbdare; se înfuria uşor şi îmi arunca cu cărţile în cap.
Poetul a învăţat să citească în cele din urmă şi a s-a înscris la Metropolitan School of Art (şcoală acum cunoscută sub numele de Colegiul Naţional de Artă şi Design), din Dublin. A continuat să aibă o ortografie deficitară până la sfârşitul vieţii, însă, în ciuda dizabilităţii sale, Yeats a câştigat premiul Nobel pentru literatură în 1923.
Scenaristul şi romancierul John Irving este autorul unor bestseller-uri precum Lumea văzută de Garp şi “The Cider House Rules”. Dislexia sa, însă, l-a făcut oarecum un outsider.
Dislexia nu era un diagnostic disponibil la sfârşitul anilor ’50 – ortografierea proastă era considerată de terapeutul lingvist, care mi-a studiat cazul misterios, o problemă psihică. Când terapia linvistică a fost evaluată ca neavând nicio influență vizibilă asupra mea, am fost preluat de psihiatrul școlii.
Când şi dacă scriitorul poveştilor copilăriei noastre, Hans Christian Andersen, a suferit de dislexie este o temă disputată de biografii săi. Fără niciun dubiu, însă, acesta a întâmpinat probleme de scris şi citit în limba daneză, amănunt pe care studiile moderne îl cataloghează drept dislexie. Rămâne însă neelucidat în proporţie de 100% dacă Andersen a suferit sau nu de o tulburare de gen.
Jules Verne a fost un elev problemă la vremea sa, plângându-se de incapacitate de concentrare. Deşi a trăit într-o epocă în care nu a putut fi diagnosticat, specialiştii de azi spun că scriitorul ar fi suferit de o formă de ADHD.
George Bernard Shaw
Dramaturgul irlandez George Bernard Shaw este singurul care să fi primit vreodată un Oscar şi un Nobel pentru literatură pentru aceeaşi lucrare, “Pygmalion”. Este considerat că Shaw ar fi suferit de ADHD. Deşi este cofondator al Şcolii de Economie din Londra, nu a fost un iubitor al educaţiei formale, spunând la un moment dat că şcolile sunt un fel de “închisori în care copiii sunt ţinuţi pentru a nu-şi deranja părinţii”.
Alţi scriitori suspectaţi de o boală neurologică asemeni dilexiei, disgrafiei, dispraxiei sau ADHD-ului ar mai fi Emily Bronte, Charlotte Bronte, Ernest Hemingway, Jack Kerouac şi George Orwell. Inclusiv Edgar Allan Poe şi Mark Twain sunt menţionaţi pe forumurile suferinzilor de tulburările antemenționate. În ce măsură i-a ajutat sau împiedicat să evolueze ca scriitori, însă, nu vom putea afla prea curând. Psihologia modernă e în mare disconcordanță cu epoca medicală a multora.
Voi mai ştiţi şi alţi scriitori deficitari psihic, într-o formă sau alta?
