Fericiți cei iubiți și cei iubitori/ și cei care se pot lipsi de iubire./ Fericiți cei fericiți. (Jorge Luis Borges)
Cu motto-ul acesta se deschide cea mai recentă carte semnată de Yasmina Reza – scenaristă, dramaturg, actriță, romancieră din spațiul francez, cu o origine interesantă (tatăl, inginer, pe jumătate iranian, pe jumătate rus, iar mama evreică din Ungaria, violonistă). Volumul se numește, în mod ironic, Fericiți cei fericiți – Editura Polirom, 2013, traducere din limba franceză și note de Luiza Vasiliu.
De ce în mod ironic? Pentru că, dacă te aștepți să găsești fericiri peste fericiri, vei primi o lovitură în moalele capului pagină după pagină, rând după rând. Pe scurt, în cartea talentatei Yasmina Reza (cunoscută și la noi prin piesele puse în scenă) se desfășoară câteva personaje (cel mai adesea angrenate într-un cuplu) care, dintr-un motiv sau altul, sunt nefericiți – că sunt tineri sau bătrâni, că au copii sau nu, că au amante/ amanți sau nu, toți cad în capcanele vieții nefericite, solitare chiar și atunci când au un partener/ o parteneră de viață.
Mă gândesc acum că, pe lângă faptul că este un volum extrem de bine scris, ar fi o carte bună de citit și pentru a aprecia pe cel sau pe cea pe care o ai lângă tine sau, dimpotrivă, pentru a te scote din deprimare (știți voi, principiul caprei vecinului – ar merge inclusă cartea asta pe lista celor de citit atunci când dai sau ți se dau papucii).
Se spune că Fericiți cei fericiți este un roman. Ei bine, nu prea simți asta în timp ce-l citești, abia spre sfârșit, în ultimele capitole, autoarea te lasă să vezi panorama, lărgește cadrul și reușești să faci legături puternice între personaje (care se adună cu prilejul unei înmormântări) și, reconstruind totul în capul tău, poți pricepe cum s-au intersectat destinele actanților. Altfel, până la final, cartea este populată de 21 de capitole cu numele personajelor pe post de titluri (ceea ce te poate deruta dacă ai probleme cu reținerea numelor) și 18 voci distincte (trei se repetă), 18 naratori care intră în scenă și se prezintă într-un moment al vieții sale (amoroase, în principiu). Apoi, aceste voci trec în plan secundar.
Cele 21 de capitole sunt, de fapt, niște povestiri – sau așa le-am văzut eu – care pot funcționa foarte bine și independent. Cum spuneam în titlu, par niște piese de puzzle defecte – pentru că toate au un gram de nefericire în ele, un lucru care nu funcționează pe plan sentimental – și, la ultima pagină, reîntregești puzzle-ul.
Mi-a venit să-l plesnesc. Treizeci de ani de liniște duși pe apa sâmbetei în zece secunde. (…) Mi-a spus, unde mergi? Cuvintele astea două m-au dat cu totul peste cap. Unde mergi, ca și cum ne-am fi văzut cu o zi înainte. Cu același ton de altădată, ca și cum n-am fi făcut nimic altceva decât să ne învîrtim în cerc. (p. 135)
Yasmina Reza are o tehnică lăudabilă, soră cu dramaturgia care a făcut-o celebră: fiecare voce care se aude pare că intră pe o scenă, cu reflectorul în ochi, își schițează povestea în dialoguri și monologuri (interioare) extrem de vii, gesturi și reacții pe care le poți vedea dacă închizi ochii, apoi se retrage, lăsând locul unui alt personaj. Te năucesc perspectivele, te pun pe gânduri reflecțiile personajelor, asiști la un spectacol al cuplurilor disfuncționale, dureros, plin de o suferință surdă, dar vrei mai mult, te ajută pe tine, ca cititor, să te întorci la tine. Întorci pagina. Poți sări peste un capitol și te poți întoarce, fără probleme, mai târziu. Esența rămâne neschimbată.
Spațiile în care ”se joacă” sunt banale, comune: de la un hipermarket până la o sală de așteptare la spital, de la un bar la o conferință, de la intimitatea dormitorului conjugal la o alee cu prostituate, de la o bucătărie până la interiorul unei mașini. Asta nu înseamnă că nu se acumulează tensiune, că toată criza existențială resimțită de fiecare personaj nu va lua amploare și nu va exploda.
Robert Toscano se dezvăluie primul – la cumpărăturile săptămânale cu soția lui Odile, izbucnește un scandal între ei pentru că n-a luat tipul de brânză adecvat. Se lasă cu țipete, îmbrânceli, amenințări și ochii celor din jur ațintiți asupra lor. Odile primește dreptul la replică peste două capitole. Ea se simte maltratată moral de soțul ei și ripostează prin a citi la lumina veiozei în ciuda faptului că el vrea să doarmă. Din nou, gazul pe foc a fost pus și începe să ardă. Certurile sunt puse pe pauză când unul dintre cei doi băieți de-ai lor intră în dormitorul conjugal plângând după jucăria de pluș.
E ciudat să te agăți de niște valori prostești. În ultimul ceas, cînd totul va dispărea. (…) Pînă și viața, de la un punct încolo, e o valoare prostească. (p. 38)
Robert și Odile se înseală reciproc. Cumva, fiecare știe și se preface că totul este în firea lucrurilor. Cuplurile adulterine nu sunt, de altfel, o raritate în carte, ci o obișnuință.
Prietenii cei mai buni ai familiei Toscano sunt Pascaline și Lionel Hutner, singurele personaje care o duc mai bine în cuplu, se iubesc și pot face față vieții în comun. Dar asta este o excepție tocmai pentru că cei doi sunt uniți din pricina altei probleme: fiul lor, care se crede Celine Dion (vorbește cu accent din Quebec, se îmbracă precum cântăreața în cauză, cântă de mama focului, etc.) chiar și atunci când este internat într-un spital de boli mintale.
Cele mai vârstnice personaje sunt Ernest și Jeanette Blot, părinții lui Odile. Problema lor spinoasă: Ernest se simte lipsit de puteri – om influent, director de bancă, ministru ș.a. în timpul tinereții și maturității, pensionar în prezent – și de farmecul de altădată – atunci când își înșela nevasta de câteva ori pe săptămână -, așa că decide ca, atunci când va muri, să fie incinerat. Jeanette este furioasă pe decizia soțului căci pentru ea asta ar însemna că el nu vrea să-i fie alături nici în groapă.
Yasmina Reza – sursa
Un caz aparte este doctorul Philip Chemla care, la cei 36 de ani, este celebru în domeniul său. Necăsătorit, fără relație de lungă durată, se dedică sută la sută muncii sale, iar în nopțile în care se simte singur, în care dorește sex și afecțiune, se ”tratează” pe o alee rău famată, plină cu homosexuali prostituați. Plătește pentru câteva clipe de pseudo-fericire iar apoi, întors în apartamentul său, se gândește la vorbele unui prieten care îi spunea: ”Cînd sunt acasă, mi-e teamă c-o să vină cineva și-o să vadă cît de singur sunt”.
Acestea sunt doar câteva piese de puzzle din radiografia cuplurilor disfuncționale din lumea contemporană (mi-a adus aminte de Nimeni nu se salvează singur al lui Margaret Mazzantini), restul urmează să le descoperiți dacă deschideți cartea Yasminei Reza, presărată din plin cu ironii, umor negru, replici autentice și memorabile, ipostaze și secvențe diverse. Ceea ce sper să faceți, cât mai curând.
Cartea poate fi comandată din librăria online Cărturești, la prețul de 22,95 lei. Dacă introduceți codul Bookaholic la orice comandă, veți beneficia de 15% reducere în librăria online Cărturești.
