Pentru că e iarnă şi frig, nimic nu pare mai potrivit decât să stăm în casă şi să citim poveşti la gura sobei, cu o cană mare de ceai fierbinte sau vin fiert. Şi pentru că e decembrie, luna în care gândul ne poartă tot mai des spre ţinuturile nordice, de unde aşteptăm cu nerăbdare să sosească Moş Crăciun, o alegere bună ar fi poveştile deosebite ce vin de pe tărâmurile îndepărtate, reci şi frumoase ale Scandinaviei. Şi cum o poveste nu pare a fi completă fără ilustraţii, iată o frumoasă carte în care acestea se îmbină: Est of the Sun and West of the Moon: Old Tales from the North.
Volumul cuprinde 15 basme culese de Peter Christen Asbjørnsen şi Jørgen Engebretsen Moe, doi culegători de folclor norvegian şi este minunat ilustrat de artistul danez Kay Nielsen, un maestru al epocii de aur a ilustraţiilor, despre care am amintit când v-am prezentat ediţia specială Taschen a basmelor fraţilor Grimm.
Cartea a fost publicată prima dată în 1914 şi din fericire, a fost reeditată în 2008 de Calla Editions. Poveşti precum The Three Princesses in the Blue Mountain, The Blue Belt, The Lad Who Went to the Nord Wind, Soria Moria Castle sau The Three Princesses of Whiteland sunt bogat ilustrate cu 25 de acuarele în culori atât subtile cât şi îndrăzneţe, cu detalii fine şi alte 21 de desene alb – negru, toate strălucind însă în stilul unic, acaparator şi fanatasmagoric al lui Nielsen.
Iată aici o parte dintre ilustraţiile care transformă o simplă carte de poveşti într-o adevărată operă de artă.
“Well, mind and hold tight by my shaggy coat, and then there’s nothing to fear,” said the Bear, so she rode a long, long way.
“Tell me the way, then,” she said, “and I’ll search you out.”
She could not help setting the door a little ajar, just to peep in, when—Pop! out flew the Moon.
The King went into the Castle, and at first his Queen didn’t know him, he was so wan and thin, through wandering so far and being so woeful.
So the man gave him a pair of snow-shoes.
And this time she whisked off the wig; and there lay the lad, so lovely, and white and red, just as the Princess had seen him in the morning sun.
He took a long, long farewell of the Princess, and when he got out of the Giant’s door, there stood the Wolf waiting for him.
And flitted away as far as they could from the Castle that lay East of the Sun and West of the Moon.
sursa imaginilor
