Bookaholic

În ultimele săptămâni m-am tot gândit să-mi iau un Kindle. Probabil n-aș fi luat încă decizia asta dacă nu aș fi plătit 30 de lire suprataxă de bagaje la aeroport pentru că îmi luasem un teanc de cărți cu mine – însă asta e, m-am hotărât. Nu știu dacă, după aceea, o să-mi mai cumpăr cărți și altfel decât în format electronic. Sau dacă o să-mi lipsească întorsul paginii, mirosul de hârtie sau textura coperții sau mai știu eu ce alte chestii le mai lipsesc oamenilor când încep să citească pe Kindle.

Sunt însă convinsă că o să-mi fie mai greu să înțeleg de ce aș da 10 dolari pe Deposedații în format electronic – mai ales când pe paperback am dat 3 lire. Și asta nu pentru că nu aș considera că Ursula K. Le Guin nu merită fiecare bănuț – ci pentru că digitalizarea ne obligă, mai mult ca niciodată, să ne obișnuim să plătim pentru lucruri impalpabile. Știrile dintr-un ziar online sunt aproape aceleași ca cele din varianta printată – și totuși, oamenii sunt mai dispuși să plătească pentru informația care vine tipărită pe hârtie.

Zilele trecute, am dat peste un articol pe care inițial l-am ignorat, și l-am ținut într-un tab deschis mult timp, pentru că are un titlu ce m-a dus cu gândul la o tematică de care am început să mă plictisesc: Are books dead and can authors survive? E aceeași poveste, mereu și mereu, ce se întâmplă cu cărțile, ce ne facem fără mirosul de hârtie și desenele de pe marginile paginilor?

Spre surpriza mea, însă, când l-am citit, nimeni nu deplângea propriu zis dispariția cărților – ci dispariția autorilor. Fiindcă formatele electronice schimbă felul în care se citește, deci vor schimba felul în care se scrie. Fiindcă editurile se concentrează mai mult pe boom-uri pe termen scurt, și publică opera mai degrabă decât autorul.

Și, mai ales, pentru că orice este digitalizat devine ieftin – ba chiar gratuit, și perisabil. Pirateria există și în lumea cărților electronice la fel cum exista în industria muzicală și în cea de film. Pentru că, pur și simplu, e greu să convingi oamenii să plătească pentru un produs care există numai în format electronic, ceva ce nu poți cântări, măsura, pipăi și arunca în bibliotecă. Și, mai ales, pentru ceva care se găsește gratuit în altă parte.

It starts in this way: consumers download electronic copies of books that they already own for convenience sake (an activity that the New York times claims is ethical). This introduces people to ebook torrents. Then they start downloading classics: “Tolkien and CS Lewis are both dead, so why should I feel bad about pirating their books?” And since they have enough memory on their e-reader to store 3,500 books and the e-reader came with four preloaded free classics to start with, what difference will it make? Then, says Hon, “you’ll have people downloading ebooks not available in their country yet. Then it’ll be people downloading entire collections, just because it’s quicker. Then they’ll start wondering why they should buy any ebooks at all, when they cost so much.” (de aici)

Toți autorii care atrag atenția asupra pirateriei – inclusiv cel pe care l-am citat – îndeamnă lumea să înțeleagă situația oamenilor din spatelor produselor pe care le iau gratuit de pe internet și să plătească din principiu, pentru că așa e corect. Dacă mă întrebați pe mine, să bazezi salvarea unei industrii pe corectitudinea oamenilor e cea mai proastă idee posibilă și vine de la niște oameni care nu vor înțelege niciodată că schimbarea s-a produs deja, că nu mai poți pedepsi pe nimeni pentru piraterie pentru că e un fenomen care a schimbat deja piața și obiceiurile de consum ale oamenilor.

Singurul lucru pe care îl poți face este să te adaptezi, să înțelegi că publicul e mai degrabă dispus să plătească pentru ceva ce vine în plus cu produsul tău, pentru un plus de valoare pe care el îl poate măsura, căruia îi înțelege prețul pentru înțelege munca pe care o depun oamenii ca să-l producă.

Nimeni nu înțelege munca dintr-un studio de muzică, însă va înțelege munca din spatele unei prestații live. Întrebați pe oricine – va plăti mai degrabă pentru un bilet la concert decât pentru albumul trupei preferate, chiar dacă primul e de cinci ori mai scump.

Problema cu industria de carte e că autorii nu pot susține concerte. Pot susține lecturi publice, interviuri, întâlniri cu cititorii. Dar vor umple ele vreodată un stadion? Oamenii care altă dată supraviețuiau din scris literatură serioasă vor trebui să se adapteze, să scrie literatură pentru consum, ca să adune mase de fani.

Aceștia, chiar dacă vor plăti pentru un e-book, vor fi schimbat deja felul în care se scrie. Spre exemplu, in science fiction un gen care își recapătă popularitatea este novella (povestire de maxim 40 de mii de cuvinte). Acestea până acum au fost greu de publicat, fiind prea scurte pentru un roman și prea lungi pentru o povestire – s-a demonstrat însă că asta este fix lungimea perfectă pentru un e-book.

It’s much cheaper to produce a 25,000-30,000 word story than it is to write a novel, by an order of magnitude, and that means you can price a novella at the pricepoint that people think an ebook ought to cost. With a novella, readers get an experience like reading a whole novel, but it’s cheaper and quicker. (de aici)

Literatura YA a luat avânt în ultimii ani pentru că formatul electronic atrage un public din ce în ce mai tânăr, și tocmai pentru publicul ăsta, și pentru alți oameni care poate altă dată n-ar fi citit, se scriu mai multe thillere și cărți ușoare, de aventuri. Autori care n-ar fi fost publicați niciodată ajung să vândă mii de exemplare din cărțile lor prin self publishing. Toate astea nu sunt neapărat consecințe negative – dar sunt indicatori clari ai unei schimbări care s-a produs deja.

Și totuși, cum poți preveni ca industria de carte să nu se dizolve sub clickurile tuturor celor care vor să citească ceva ieftin, și care vor primi, așadar, ceva scris de un autor ieftin? Un exemplu interesant e Hybrid Books, o idee lansată de o editură din Brooklyn, Mellvile House:

The program, which launched in August, adds the equivalent of DVD extras to books in packages called “Illuminations.”

Often the Illuminations are longer than the book itself, stuffed full of illustrations, maps, articles, photographs and historical documents. It’s the kind of trove of information you might find if, after reading, you decided to Google everything you could about the author and the book’s subject. Melville House has simply run the search for you, and is hoping you’ll find their curated findings to be frosting on top of the text. They’re offering the Illuminations via QR code, e-pub file, PDF — and if that doesn’t work, you can e-mail a member of Melville House’s staff. (…) what if Patti Smith provided her own Illuminations for Just Kids? Or if a certain copy of The Hunger Games came with insights from Suzanne Collins? (de aici)

Ideea e mai veche, au făcut-o deja cei de la Vook, dar e un exemplu de cum cititorii ar putea fi motivați să plătească pentru un plus de valoare. Illuminations înseamnă că poți să relaționezi într-un fel mai personal cu autorul, poți să-i înțelegi mai bine perspectiva și ideile. E un produs care, dacă va fi personalizat pentru diferite grupe de cititori, sau chiar la nivel individual – pentru un preț mult mai mare, desigur – nu-și va justifica downloadul ilegal.

Acum poate o să spuneți că o carte bună n-are nevoie de explicitare, și că autorul e o entitate separată de operă, care, la modul ideal, nu-i aduce sau îi ia din valoare. Poate. Dar Hybrid Books sunt doar o idee, o posibilă soluție la o problemă pe care unii încearcă să o rezolve îndemnând publicul să fie corect. De parcă oamenii sunt vreodată așa dacă asta le afectează buzunarele. Mai ales când știu că nu-i prinde nimeni.

foto de aici