Bookaholic

S-a întors Terorista! Nici acum nu-mi pot stăpâni bucuria și entuziasmul că Luciat s-a hotărât să-și reia actele de terorism literar și să scrie din nou pe blogul care, până în 2009 și, de fapt, și după, era principalul punct de referință atunci când vorbeam de online-ul cultural.  Au trecut cinci ani și, iată, Luciat își reia blogul! Chiar era nevoie. Povestea o știm cu toții, la fel și motivele care au făcut-o atunci să renunțe la scrisul pe blog. Care sunt însă motivele care au făcut-o să revină, ce planuri are cu blogul, cum va fi colecția Globus pe care o coordonează la Univers sau dacă își păstrează sau nu anonimatul, aflați în interviul de mai jos.

1. Cum a fost primul log in pe blog după atâta timp?

Nu mai găseam parola, nu ştiam cum să activez comentariile, am încercat zadarnic să postez un smiley – credeam că trebuie să fac clic pe ceva care nu funcţiona, uitasem că e suficient să pun două puncte şi paranteză 🙂 Altfel, nothing special, chiar m-am mirat că n-am emoţii cu ocazia asta, dar mi s-a părut floare la ureche, de parcă ar fi trecut doar câteva zile.

2. Ce ți-a lipsit cel mai mult în perioada asta?

N-am dus prea tare lipsa blogului. Se poate trăi foarte bine şi fără asta, să ştii. Poate prea bine, chiar. Disciplina aia pe care mi-o impuneam, să postez pe cât posibil zilnic, asta mi-a lipsit, da. Deşi între timp mi-au impus câinii o altfel de disciplină, aşa că, pe undeva, se compensa. Dacă blogul mă obişnuise să fac Şezi! la calculator şi să scriu, câinii m-au dresat între timp să răspund şi la comanda Hai! – hai la plimbare! – , mai trebuie să mă înveţe cineva şi comanda Stai! şi gata, o să fiu în sfârşit o persoană disciplinată.

3. Cum a fost să citești și să nu scrii despre?

Cum era şi înainte să existe blogurile, dar un pic, doar un pic, mai trist. Ca orice plăcere, şi plăcerea cititului se dublează dacă o împarţi cu alţii, iar dacă alţii mai şi înţeleg ce vrei să spui, şi nu sunt chiar aşa de puţini cei care înţeleg, se triplează – bine că mă opresc aici cu chestia asta, că o plăcere cvadruplată pare cam riscantă pentru sănătate. Hm, da, cred că a fost realmente un pic mai trist, dacă-mi vine acum să fac glumiţe de-astea forţate.

4. Despre ce cărți citite în perioada asta ți-ar fi plăcut cel mai mult să scrii?

Despre Man Meets Dog, de Konrad Lorenz, despre O fereastră întunecată, de Florin Irimia, despre Dezonoare, de Coetzee, despre Gândirea romanului, de Toma Pavel (şi despre toate romanele clasice pe care m-a împins cartea asta excelentă să le citesc sau recitesc), despre Hotel Universal, de Simona Sora (cel mai bun roman românesc pe care l-am citit în ultima vreme).

5. Ce te-a convins să te întorci pe blog?

Colecţia Globus. Am acceptat să coordonez eu colecţia asta minunată şi vreau să-i dau toate şansele, să pun umărul, atât cât pot, şi la promovarea ei. Editura Univers nu are prea multe resurse în momentul de faţă, de aceea până şi însemnările mele de pe blog le-ar prinde bine, cred, cărţilor din Globus. Şi, cum eu nu mă pricep la promovarea profesionistă, îmi rămâne un singur lucru de făcut: să scriu așa cum am scris mereu despre cărțile care-mi plac. De altfel, nici nu m-am transformat peste noapte în vreo formă bizară de cititor profesionist, n-am criterii ştiinţifice sau comerciale de alegere a cărţilor, aşa că blogul, zic eu, mi se potriveşte la fel de bine în continuare. Doar că, în loc să mă limitez să scriu pe blog despre o carte excelentă, o şi iau în colecţia mea, în Globus. Pe de altă parte, tot ce-am răspuns până acum la întrebarea asta s-ar putea să fie o fandoseală şi de fapt Globus să fi fost doar pretextul ca să-mi reiau viciul. Habar n-am.

6. Ai trecut peste momentul 2009 sau mai ai regrete/resentimente?

Ar trebui să mă gândesc la asta ca să-ţi pot da un răspuns cât de cât sincer sau adevărat – dar n-am timp acum, am mintea plină cu atât de multe alte lucruri infinit mai interesante, încât nu-mi vine să-mi iau liber vreo câteva ore ca să-mi fac o analiză 🙂 Pur şi simplu nu mai contează pentru mine “momentul” respectiv, ar fi fost şi culmea, după atâţia ani.

7. Ce s-a schimbat în tot acest timp? Cum vezi online-ul cultural acum?

Online-ul, nu doar cel cultural, s-a schimbat mult din cauza sau datorită reţelelor de socializare, presupun. Eu n-am reuşit să pricep cum funcţionează, de fapt, Facebook, nici în ziua de azi. Cred că foarte multe lucruri importante se petrec pe Facebook acum, nu pe bloguri sau în revistele tradiţionale. Am şi eu un cont acolo, ca toată lumea, dar mă cam depăşeşte.

8. Se va schimba blogul Teroristei față de cum îl știam?

Da şi nu. Da, pentru că acum am intenţia clară să promovez colecţia Globus de la editura Univers. Nu, pentru că oricum habar n-am cum se poate promova o carte altfel decât scriind de ce ţi-a plăcut cartea respectivă. Tot nu, pentru că n-or să fie chiar atât de multe cărţi în Globus, nu vom publica două pe săptămână, cel mult una la două săptămâni, aşa că o să scriu destul de mult despre cărţi de la alte edituri, cu care n-am nici o legătură. Într-un fel, o să le “promovez” şi pe alea, dacă or să-mi placă, desigur. Şi, dacă nu, o să… îmi promovez eu mie creierul meu să nu lâncezească 🙂 Şi da, va mai fi o schimbare: o să mă străduiesc să mai promovez (ăsta e cel mai înnebunitor şi aiuritor cuvânt care s-a inventat vreodată!) Asociaţia pentru Protecţia Animalelor Robi (http://www.4animals.ro/), în care am încredere totală, şi să îndemn lumea să adopte câini din “adăposturile” ASPA, ale hingherilor, să-i salveze de la o moarte nedemnă şi nemeritată. Sau să adopte câini direct de pe stradă. Sau să adopte pisici de pe stradă. În orice caz, să nu cumpere de la samsari când atâtea animale frumoase, blânde şi perfect educabile au nevoie disperată de stăpâni responsabili.

9. Îți păstrezi în continuare anonimatul?

Practic, nu, deja mă cunosc o grămadă de oameni. Teoretic, da, adică tot n-am de gând să-mi postez pe blog CNP-ul, adresa, fotografia din paşaport (deşi e chiar reuşită!), numărul cardului sau poza din permisul de conducere (aia nu! niciodată! bine că nu mai conduc, deci nu trebuie s-o arăt nici măcar vreunui poliţist). Ba chiar vreau să le găsesc pseudonime şi pisicilor şi câinelui meu, am eu o idee fixă cu pseudonimele. Şi n-o să particip la evenimente culturale, pur şi simplu pentru că nu sunt în stare, e prea stresant pentru mine.

10. Ce planuri ai cu colecția Globus?

O carte sau două pe lună. Romane, mai rar proză scurtă sau altceva. Cărţi în care eu pot să depistez un om care vorbeşte-scrie, nu o paiaţă sau un robot sau o statuie, un om a cărui voce o recunosc şi o aud cu adevărat, pe care vreau să cred că şi alţi cititori o vor depista, o vor recunoaşte, o vor auzi. Încep – începem! – cu Speranţa: o tragedie, de Shalom Auslander, care mie mi se pare o carte aproape perfectă, una foarte serioasă în substratul ei şi foarte amuzantă la suprafaţă, bazată pe o idee de-o îndrăzneală şi de-o impertinenţă de stă mâţa în coadă, cu o frazare de virtuoz şi cu refrene care… să-mi spui mie Cuţu dac-o să le uiţi prea curând 🙂