Bookaholic

N-aș vrea să vă povestesc prea multe ca să nu vă stric filmulețul de mai jos, o să vă spun doar că totul a început cu o invitație la o petrecere de ars cărți cu ocazia desființării unei biblioteci din orașul Troy, Michigan…

Dacă aș avea încredere în sinceritatea și spiritul empatic autentic al oamenilor, aș zice “ah, ce frumos! Cum au salvat oamenii aștia, influențați deștept de psihologia inversă, biblioteca!”

Cum cinismul îmi e mai la îndemână, aș prefera să remarc alte lucruri, amintindu-mi de fenomenul foarte asemănător al ciocolatei Rom rebranduită cu steagul american.

Nu ne deranjează să purtăm tricouri cu steagul Marii Britanii la vreun British party, culorile steagului Etiopiei la vreun reggae party, denigrăm și ponegrim și România, și locuitorii ei, și tradiția, și obiceiurile. Dar tare ne doare când curentul ăsta e augmentat la nivel de campanie publicitară omniprezentă și al dracu’ de evidentă, că abia atunci ne uităm în marea oglindă a publicității.

La fel a funcționat și campania să ardem cărțile, dați-o dracului de bibliotecă. N-are-a face că nu citești decât cutia de cereale dimineața și că ultima oară când ai pus mâna pe o carte ți se mișca masa din bucătărie. Să arzi cărți e blasfemie. 1-0 pentru ăia care au gândit campania, că buni psihologi au fost.

Sunt sigură că la fel s-ar întâmpla și în Romania, dacă cei care ar avea în grijă bibliotecile ar avea un pic de spirit de frondă și inițiativă* (și acum îmi întorc reproșurile către aceștia, că nici cu ei nu ni-i rușine).

Numai pe bulevardul meu s-au închis 2 biblioteci de cartier de când eram eu în școală și până acum. În locul uneia e o bancă, în locul alteia o farmacie. Chiar și o librărie s-a închis, tot pentru o bancă.

N-am auzit pic de protest din partea nimănui, iar procesul de închidere a mers mereu pe vârfuri și a vorbit în șoaptă, să nu trezească pe nimeni. Și am dormit cu toții liniștiți.

Alt exemplu: TVR Cultural se închide. Toată lumea sare în sus pentru că se desființează ceva cu “cultural” în titlu. Și eu obiectez, dar, sinceră să fiu, nu știu când m-am uitat ultima oară la postul respectiv. Sunt sigură că e și cazul vostru. Nu încerc să vă fac să vă simțiți prost sau să vă acuz de ipocrizie, dar Culturalul ar fi meritat o schimbare la față majoră, ar fi trebui coborât între oameni de pe pedestalul unde stătea cu ochii peste capetele noastre de muritori și ar fi trebuit adus în secolul 21 din anii ’80 unde rămăsese.

Convingerea mea deci, după ce am văzut acest scurt film în care s-a revelat modul de operare al campaniei pentru salvarea bibliotecii Troy, este că avem cu toții de învățat din pilda asta. Trebuie să ni se ia ceva de la gură ca să remarcăm că ne cam place. Trebuie să ni se stingă lumina ca să apreciem becul.

Dar trebuie să avem și inițiativă, nu să dăm din gură degeaba, sfidător și mizantrop, așa, ca mine. Și cei cu inițiativă și cu oleacă de cunoștințe de psihologie a maselor, pe principiul “if you build it, they will come”, vor arunca nada și se vor uita cum jucăm exact așa după cum ne cântă ei, maeștri păpușari.

*P.S. Campania Book Burning Party nu a fost făcută de bibliotecă, ci de Leo Burnett. Îmi vine să cred că dacă vrei să faci o revoluție, trebuie să angajezi niște publicitari să îți facă proiectul…

Mai multe info: Biblioteca Troy pe FB, campania Book Burning Party, tot pe FB.