Bookaholic

Niciodată n-am știut ce fac scriitorii între cărți. Ce fac când nu scriu? Se gândesc că undeva cineva stă cu un metaforic deget pe butonul de “refresh”, să afle când o să scoată următoarea carte autorul X?

De când am terminat A Thousand Splendid Suns (tradusă la noi sub numele Splendida cetate a celor o mie de sori) aștept o nouă carte de la Khaled Hosseini. A venit, șase ani mai târziu, sub numele la fel de alegoric And The Mountains Echoed.

Plasat tot în Afghanistanul natal, romanul And The Mountains Echoed e precum un covor oriental privit de aproape – mai întâi zărești firele și țesătura, apoi primele semne care au un sens geometric, primul model, care se întrețese cu cel de-alături, apoi cu altul, până când, de la distanță, vezi tot desenul, toată povestea, toate legăturile, firele și ițele.

Mai exact, este vorba de nouă capitole; povestitorul este mereu altul, iar timpul nu e cronologic: 1952, 1949, 2003, 1974… Nici locurile nu-s aceleași, nici măcar atunci când e vorba de același oraș, pentru că acțiunea se petrece în Afghanistan, care a trecut prin foc și pară în ultima jumătate de secol. Mai întâi a fost un fir de zefir din vest, și țara musulmană a început să se modernizeze. Mașini, costume occidentale, televizoare, alcool și jazz la petrecerile din capitală. Femeile ceva mai curajoase purtau rochii până la genunchi, cu brațele goale, și fumau, chiar și pe stradă, în Kabul.

Kabul is an island, really. Some say it’s progressive, and that may be true, but it’s also out of touch with the rest of the country.

Au venit apoi rușii și războiul, apoi un război civil, apoi încă unul, apoi talibanii, apoi alt război, apoi americanii și forțele aliate, care au început să pună la loc bucățile din țara făcută țăndări.

Pe fundalul acestor 50 de ani se întâmplă acțiunea din And The Mountains Echoed, pe care nu știu cum să v-o povestesc fără să vă divulg elemente – nu de importanță crucială, dar însemnate pentru o lectură plină de surprize și emoții. Și cum e tare dificil să vă povestesc cronologia sucită și legăturile dintre povești, v-am făcut și un desen:

Povestea începe în satul Shadbagh, unde un băiețel, Abdullah, trăiește împreună cu tatăl său Saboor, cu surioara Pari și mama vitregă Parwana într-o sărăcie lucie, luminată când și când de vizitele și micile cadouri ale unchiului Nabi, șofer la un domn bogat din Kabul.

Povestea îi desparte apoi pe Abdullah și Pari, personaje care, deși nu pot fi numite neapărat centrale, vor continua să se caute tot restul romanului, al secolului, ba chiar și în mileniul următor, ele fiind țesătura care ține la un loc toate firele poveștilor, care ne vorbesc despre atâtea lucruri interzise:

– prietenia și devotamentul a doi bărbați, unul dintre ei îndrăgostit în secret de soția celuilalt, celalalt îndrăgostit în secret de… prietenul său, o relație de neconceput în Afghanistan, chiar și în aerul de modernitate a anilor 50.

– femeia poet, un alt lucru “underground” al culturii afghane, în care femeia era o umbră, iar poezia devenise o metodă – anonimă, orală, colectivă – de a se face auzită.

 Do you recall, Mr. Markos, telling me last year how much you loved Afghans? And I asked you why, and you laughed and said, Because even your graffiti artists spray Rumi on the walls.

Nici una dintre povești nu e lipsită de sentimentalism, și istorisire după istorisire ți se cam rupe sufletul, ca o carpetă deșirată, pe măsură ce se țese covorul magic al romanului: un frate și o soră sunt despărțiți pe viață; o fiică e luată tatălui paralitic de mama care fuge în Franța; un servitor își dedică întreaga viață, jumătate de secol, îngrijirii stăpânului paralitic; o fiică ajunge amanta amantului mamei, mama se sinucide; doi frați expatriați se reîntorc acasă, în Kabul, cu cuvântul american apendice la noua naționalitate.

Timur has embarrassed him. He has behaved like the quintessential ugly Afghan-American, Idris thinks. Tearing through the war-torn city like he belongs here, backslapping locals with great bonhomie and calling them brother, sister, uncle, making a show of handing money to beggars from what he calls the Bakhsheesh bundle, joking with old women he calls mother and talking them into telling their story into his camcorder as he strikes a woebegone expression, pretending he is one of them, like he’s been here all along, like he wasn’t lifting at Gold’s in San Jose, working on his pecs and abs, when these people were getting shelled, murdered, raped. It is hypocritical, and distasteful. And it astonishes Idris that no one seems to see through this act.

In the passenger seat, Nahil is all questions. Was Kabul safe? How was the food? Did he get sick? Did he take pictures and videos of everything? He does his best. He describes for her the shell-blasted schools, the squatters living in roofless buildings, the beggars, the mud, the fickle electricity, but it’s like describing music. He cannot bring it to life. Kabul’s vivid, arresting details—the bodybuilding gym amid the rubble, for instance, a painting of Schwarzenegger on the window. Such details escape him now, and his descriptions sound to him generic, insipid, like those of an ordinary AP story.

Khaled Hosseini este un scriitor afghan-american, născut la Kabul în 1965. Având noroc de relații diplomatice, când a început să se clatine barca politică, familia sa a emigrat în Franța și apoi în America. Khaled a devenit medic și a publicat până azi trei romane, toate best seller: The Kite Runner (2003), A Thousand Splendid Suns (2007) și And The Mountains Echoed (2013). Primul a fost ecranizat în 2007, al doilea stă în sala de așteptare din 2009 și e oarecum anunțat pentru 2015.

În toate este vorba despre o poveste de pierdere, de regăsire, de viață strivită de mâna omului sau de călcâiul regimului, de iertări, de oameni dezrădăcinați, de dor de casă, casa din Kabul, frumosul Kabul, din mândrul Afghanistan, unde încă mai auzi în munți șoptind cu ecou vocea magică a div-ilor, care încă mai descind în nopțile de iarnă deasupra satelor milenare.

PS. Versiunea în limba engleză se găsește la Cărturești (115 lei) sau la Okian (60 de lei), iar cea în limba română, Și munții au ecou, la editura Niculescu (32 de lei).