Bookaholic

Despre Dan-Silviu Boerescu ştiam că e redactor şef la Playboy şi cam atât. Mai erau ceva amintiri legate de activitatea lui literară de la începutul anilor 90 şi, din nou, cam atât. Pe scurt, Dan Silviu Boerescu nu e, să zicem, un scriitor căruia să-i caut volumele. Dar uite că tot am citit despre pofte şi sex (coordonatele cheie) pentru că, practic vorbind, la mine a ajuns Istoria erotică a micului dejun. 169 dimineţi culinare cu nevasta mea.

Îmi permiteţi să spun din prima că “nevasta” cam zgârâie, atâtea contexte mâloase în care este pomenită “nevasta” nu te prea fac să gândeşti ori pofteşti ceva mai ales erotic. Soţia era mai bine! Cât despre 169… previzibil, nu? Quest-ul meu personal cu această carte, în ciuda lascivităţilor fanteziste şi obligatorii pornind de la un aşa de titlu, era să văd dacă se ţine drept o carte practică pentru ce mânânci, inclusiv pentru micul dejun.

Prezentarea erotică şi deştept pompoasă e cusută cap coadă cu aţă albă, dar cel puţin nu zgârâie: accepţi amuzat că da, trebuie să fie despre bărbatul perfect, nevasta perfectă, orgasmele lor (culinare) perfecte, viaţa lor senzuală şi perfectă… Pentru cineva vrea să se îmbete şi astfel, nici o problemă, atâta timp cât nu-i cade greu. Ca antreu vă aşteaptă asftel de subtilităţi grele:

Când găteşti tigaia este oglinda răsturnată a lumii. Cu lingura mare de lemn în mână, faci lumea din nou, o posezi, ţi-o asumi plenar, apoi o împărtăşeşti. Miracolul se va întâmpla din nou, reîntrupându-se într-un sufleu, o musaca sau o tartă. Vei vedea cum lumea creşte, îndrăgostită de propria-i blasfemie, asemenea unui aluat în care ai picurat esenţele…”

Oricât aş fi vrut să amân această dezvăluire, a sosit momentul cumplitului adevăr: suntem un cuplu nu doar obsedat de sex matinal, ci şi unul care, periodic, dublează plăcuta îndeletnicire din dormitor cu orgii culinare absolut barbare”.

Tonul cam ăsta rămâne, dezinhinbat exhibiţionist, deşi dacă ar fi fost dat mai la foc mic, cartea chiar ar fi câştigat la capitolul naturaleţe, firesc. E clar că omului Dan-Silviu Boerescu îi place să gătească: a scris şi despre vinuri (se spune că ghidurile nu sunt rele), are o nevastă (Nana) pe care se pare că îi place să o hrănească, are şi un site, unde printe multe articole cu nuduri şi sâni, stau reţete. Dar, adaug eu, nu era nevoie de toată povestea asta vizibil, prea ducleag şi îngroşat romanţată a dimineţilor cu melci, chiar cu ciorbă de burtă, cu somon pe pat de legume, cu Ciuperci isterizate de angoasele erotice, cu o nevastă care iese în cămaşa de noapte scumpă prin ciulinii din grădină să culeagă bunătăţi, deşi, vai, şi-o va agăţa.  Câtă poezie şi simţire!

Revenind la reţete, numai de bine, doar că puţine s-ar înscrie într-un mic dejun cum avem noi ăştia mai puţin senzuali şi inhibaţi 🙂 Dacă ar fi vorba de un mic dejun de pe la 11-11.30 şi în restul zilei o ţii light rău, până a doua zi dimineaţa, să zicem că m-aş băga. Altfel, recunosc, nimic nu m-ar face să bag un sufleu de cârnaţi când abia ce termin cu cafeaua, şniţele de purcel cu hrean, sepii în sos dulce, ficăţei cu fructe. Nici măcar o porţie zdravănă de sex dimineaţa 🙂

Înlăturând însă pretextul (cam afumat) al bărbatului ideal, atât de senzual, priceput şi atent că îi răsfaţă simţurile iubitei din zori, al acestui Jamie Oliver atât de îndrăgostit (cu care se tot compară) şi pe cel al micului dejun erotizat, reţetele propuse de Dan Silviu Boerescu sunt interesane, cât se poate de diverse, nu se fac tocmai greu, chiar şi cele cu pui de caracatiţă şi sepii par să aibă o rezolvare uşoară şi, bineînţeles, un final fericit. Da, cu siguranţă aş încerca să gătesc ceva, dar cu siguranţă nu pentru micul dejun: morcovi glazuraţi, urzici la cuptor, cremă albă de praz cu cartofi sunt printre primele care mă urmăresc (nu erotic, însă). Ceea ce mi-a atras atenţia pentru micul dejun a fost un dovleac copt (Nicole Kidman numit aici), că tot sunt pieţele pline de dovleci toamna asta.

Cartea lui mi-a părut un fel de: iată ce am învăţat eu să fac adaptând reţete celebre sau, dacă nu celebre, testate deja, gustate prin alte părţi, restaurante, ţări. Priviţi cum, cu ceva intuiţie prin bucătărie, puteţi mixa gustos şi neaşteptat ingredientele, plecând de la nişte asocieri de bază şi improvizând frumos. Pentru că nu despre un creator de gusturi vorbim aici, despre un chef. Probabil că aşa i s-a părut prea fără sare şi piper şi aici a intervenit, vedeţi voi, sexul.