Mădălina Andronic ilustrează poveşti sau face din ilustraţii poveşti de sine stătătoare. Am cunoscut-o pe Mădălina de jumătate de an, iar de atunci încoace de câte ori văd o nouă ilustraţie sau un nou proiect semnat de ea mă minunez de fiecare dată. De la felicitări ilustrate, la ilustraţii care abia aşteaptă să vină înrămate la tine acasă, de la cărţi extraordinar desenate la bijuterii fantastice… tot ce-i iese din mâini ne spune că avem de-a face cu un ilustrator şi un artist de care vom auzi constant 🙂
În această primăvară, cartea Zâna Zorilor, ilustrată de ea, a intrat în librării în colecţia Pasărea Măiastră a editurii Vellant, un proiect care îşi propune să readucă în atenţie poveştile româneşti, ilustrate de artişti contemporani români. Au rezultat trei cărţi de poveşti minunate (Zâna Zorilor, Făt-Frumos din lacrimă, Povestea lui Harap-Alb), care nu demult au şi făcut subiectul unui frumos concurs pe Bookaholic. Iată cum s-a conturat pe hârtie povestea Zânei Zorilor spusă de Mădălina.
Foto: Claudiu Ştefan
Când s-a conturat ideea de a face ilustraţia pentru basmul lui Ioan Slavici, Zâna Zorilor? Tu ai ales povestea sau a fost mai degrabă alegerea editurii Vellant?
Zâna Zorilor s-a întâlnit pe un alt drum cu Vellant, spre deosebire de celelalte două cărți ale colecției. Cartea a fost de fapt partea practică a disertației mele din Marea Britanie, începută acum aproape doi ani. Plecând la un masterat în Londra, mi-am dorit foarte mult să lucrez timp de un an la un proiect care să mă provoace în permanență, să mă facă să caut și să cercetez direcții deosebite și în același timp reprezentative pentru mine ca individ și pentru locul de unde vin.
De ceva vreme încoace descopăr cu drag și fascinație frumusețile folclorului și ale artei populare românești și încerc să încorporez elemente și influențe populare în mai tot ce fac. Așadar, subiectul disertației mele s-a învârtit în jurul acestei direcții, iar Zâna Zorilor a fost rezultatul final al acestor demersuri. A fost o carte documentată îndelung, atât din punct de vedere estetic, cât și în ceea ce privește conceptul care i-a stat la bază: reabilitarea basmelor populare românești în educarea și dezvoltarea copilului în mediul familial și valorificarea bogăției și potențialului fantastic al patrimoniului artistic și cultural românesc.
Alegerea basmului a fost o treabă subiectivă. Am încercat inițial să pornesc la drum cu un basm binecunoscut, cum ar fi “Greuceanu“ sau “Prâslea cel Voinic și merele de aur“, însă pe parcurs mi-am dat seama că nu astea au fost basmele care m-au crescut. Ca fată, alegeam mereu poveștile ale căror titluri conțineau un element feminin, iar “Zâna Zorilor” întrunea nu numai această condiție, ci venea și cu elementul de noutate, nefiind un basm foarte cunoscut.
Am purces la drum, l-am ilustrat parțial și am avut o schemă foarte clară în minte pentru a-l continua, indiferent dacă ar fi fost publicat de o editură sau nu. La întoarcerea acasă, am aflat cu surprindere că editura Vellant avea deja în derulare un proiect cu basme românești și cumva scopurile noastre se suprapuneau. Așa că am ajuns să împrietenesc “Zâna” cu Vellant și cartea a văzut lumina librăriilor.
Coperta Zânei Zorilor
Împreună cu Vellant ai realizat nişte felicitări extrem de frumoase pentru proiectul Ilustraţia românească. Vei continua acest proiect şi sub alte forme (alte felicitări, cărţi etc.) ?
Sigur, dacă proiectul va continua, pe mine să mă treacă în capul listei! Sunt foarte entuziasmată când primesc propuneri care au în centrul atenției ilustratori români și promovarea acestora. Deja am o lista lungă de ilustrații care s-ar putea adapta acestei categorii și de-abia aștept să trec la treabă!
Felicitări ilustrate, de găsit a editura Vellant, din proiectul Ilustraţia românească.
Ce a însemnat pentru tine experienţa ilustrării unei poveşti româneşti? Ai privit/(re)citit altfel povestea Zânei Zorilor acum, ca ilustrator al ei?
Da, am fost nevoită să privesc dintr-un alt punct de vedere această minunată poveste. Procesul de lucru m-a făcut să o citesc de zeci de ori, să o împart pe scene și secțiuni, să îmi delimitez fragmentele pe care urma să le ilustrez. A fost o perioadă destul de lungă înainte de a mă apuca practic de ilustrat, în care am lucrat numai cu textul basmului, potrivind și atribuind fraze fiecărei pagini ilustrate. Mulți cred că a ilustra o carte, un basm, este un fleac, un lucru atât de facil, încât se miră când află cât durează de fapt tot procesul de creație. Trebuie să menții în permanență o constanță, asigurând omogenitatea și firescul întregului ansamblu, apoi să reușești să controlezi fiecare ilustrație din interior astfel încât să trăiască atât singură, cât și laolaltă cu celelalte, într-o armonie plăcută.
Ilustraţii din cartea Zâna Zorilor, povestea lui Ioan Slavici
Ce te-a atras cel mai mult la povestea asta sau ce ţi-a dat firul roşu pentru ilustraţiile create de tine?
Așa cum am spus, am vrut să aduc ceva “de acasă” când am plecat la Londra, iar alegerea basmului am făcut-o în urma căutărilor prin arhivele Institutuui de Etnografie și Folclor din București, unde mergeam aproape zilnic în speranța aflării unei povești deosebite. Apoi mi-am dat seama că toate acele basme găsite în cărți vechi și prăfuite erau minunate, însă puține aveau o valoare sinceră pentru mine.
Așa că am pus deoparte basmele necunoscute și am căutat prin amintiri o poveste care “m-a crescut”, un basm pe care îl citeam în copilărie din cărțile de școlar ale mamei. Și m-am oprit la Zâna Zorilor, aducându-mi aminte cum luam întotdeauna din bibliotecă volumul neilustrat al lui Slavici și studiam atent o copertă mică și săracă în care o zână cu părul lung și auriu dormea, având în spate un fundal roz. Era singura ilustrație din toată cartea și mi se părea atât de feminină și delicată, încât încercam mereu să reproduc acea bucățică de desen. Apoi, crescând, îmi plăcea să recitesc fragmentele în care Slavici descria încăperile palatului Zânei, bătute în pietre scumpe și voaluri mătăsoase și zâne adormite, cu râuri de lapte și flori îmbobocite: ce mai, universul fetițelor de 7-8 ani. Și bineînțeles, la o privire mai practică, Zâna Zorilor întrunește toate aspectele pe care proiectul de masterat trebuia să le cuprindă: subiectiv/personal, estetic și educativ.
Ilustraţie din Zâna Zorilor
A existat un brief, guideline al editurii sau ai avut mâna creatoate total liberă? 🙂
Am avut norocul ca la întoarcerea în țară, editura Vellant să se îndrăgostească de proiect așa cum a fost el și să am libertate totală de a-l continua după bunul plac. În afară de aspectele tehnice și o redimensionare, nu a existat nicio constrângere din punct de vedere creativ din partea editurii. Practic tot procesul a fost o colaborare continuă între mine și editură, eu dorindu-mi să particip activ la absolut toate etapele producerii acestei cărți.
Dar povestea ta românească preferată pe care ai vrea s-o ilustrezi care e? Şi cum ai desena-o?
La câte povești am citit/am fost nevoită să citesc în ultimii doi ani nici nu mai știu care îmi este povestea românească preferată! Dar știu că îmi doresc să ilustrez Sarea în bucate, cules de Petre Ispirescu (este următoarea pe listă) – cred că este un basm formidabil, fără strop de violență sau fantasme, aș putea spune complet diferit față de clasicele basme populare, accentul punându-se exclusiv pe rolul moralizator al conținutului. Am început deja lucrul cu textul și nu-mi încap în piele de bucurie la gândul că voi desena atâtea lucruri pământene, și oale, și ulcele, și mâncăruri din cele mai alese.
Tot Zâna Zorilor
Ştiu că ai mai făcut propuneri şi realizat ilustraţii pentru mai multe cărţi (de la lucrarea ta de licenţă De-adevăratelea sau ce se întâmplă când Făt-Frumos stă acasă, la Alice în Ţara Minunilor, o copertă pentru Penguin, frumoase cărţi de cooking, travel etc.). Ţi-ar plăcea ca ilustraţia de carte să devină mai pregnantă în ceea ce creezi tu sau te provoacă mai mult diversitatea proiectelor de acum?
Este un lucru extraordinar să-ți vezi ilustrațiile pe hârtie, într-o formă finită, așa cum este o carte. De fiecare dată am un sentiment de împlinire și satisfacție pentru munca depusă și timpul trecut, o confirmare a faptului că ceea ce fac este în direcția cea bună. Mi-ar plăcea să adaug cât mai multe titluri de cărți illustrate portofoliului meu, însă nu-mi doresc nicidecum să neglijez ilustrațiile de sine stătătoare, atât de frumos primite de către public și casele acestuia. Aș vrea să reușesc să mențin un echilibru în ceea ce fac și totodată să reușesc să acopăr cât mai multe arii, arătând că ilustrația poate fi folosită în atâtea moduri și pe nenumărate suporturi, cu același succes ca într-o carte tipărită.
Ilustraţie din cartea “De-adevăratelea sau ce se întâmplă când Făt-Frumos stă acasă“, o carte concepută şi realizată cu totul de Mădălina – proiectul ei de licenţă. Îşi propune ca în curând şi această carte să intre în librării.
Ilustraţie Alice în Ţara Minunilor
Chiar, la ce mai lucrezi acum? Din ce am tras cu ochiul am zărit nişte splendide bijuterii din porţelan pictat, create alături de Claudiu Ştefan, împreună cu care ai realizat The Awesome Project 🙂
De mult timp mi-am dorit să încerc marea cu degetul și într-un alt sector, nu numai pe hârtie, așa că, pe lângă ilustrațiile în lucru, am demarat împreună cu prietenul meu, Claudiu, acest The Awesome Project, un demers creativ al unui duo multidisciplinary care explorează în prezent lumea lăptoasă și mătăsoasă a porțelanului. El este graphic designer, eu ilustrator, amândoi avem un background de design de obiect, așa că ne-am găsit o direcție în care putem pune toate datele problemei cap la cap, rezultatul fiind piese de porțelan, gândite, create, realizate de la cap la coadă de noi, care să ne poarte amprenta și viziunea artistică comună.
În prezent suntem amândoi atrași de frumusețea artei populare românești, astfel a rezultat prima colecție de bijuterii/accesorii The Awesome Project, venită ca un răspuns intim, personal și subiectiv la extravaganța și universalitatea conceptuală a bijuteriei moderne; The Awesome Project privește accesoriul ca pe o marca vizuală a locului de unde provine, așadar “ZURZUR” înseamnă podoabe purtabile care vorbesc despre simplitatea tradițiilor și a artei populare românești, valori demne de a fi purtate și împărtășite, frumuseți care vorbesc despre noi.
Colecția poartă numele de “ZURZUR” , substantiv care în limbaj popular înseamnă podoabă, fiind practic o serie mică de bijuterii/accesorii din porțelan unicat, a căror formă simplă și modernă este împodobită cu motive populare românești, reinterpretate și traduse în limbaj grafic contemporan.
Fiecare piesă este lucrată și decorată manual, din porțelan dublu-ars la temperatură înaltă, pictat cu oxizi sub un strat sticlos de glazură transparentă.
The Awesome Project nu se oprește aici, noi ne dorim să continuăm atât seria de bijuterii, cât și alte serii mici de obiecte unicat pentru decorarea locuinței.
Colier de porţelan din colecţia ZURZUR
Inele din colecţia ZURZUR
Brăţări
Ce cărţi stau acum la tine pe noptieră?
Cu mâna pe inimă spun că pe noptiera mea stă o carte de bucate vegetariene, cu care mă adorm după zilele obositoare în care nu am reușit să pun în practică nicio rețetă, evident din cauza timpului, nicidecum din cauza lipsei mele de talent: Claudiu, confirmă, te rog!
Ilustraţie pentru un calendar culinar marca They Draw and Cook
Ilustraţiile Mădălinei, chiar şi cele care au devenit pagini de carte, pot sta şi la tine acasă înrămate pe perete, pentru asta îi scrii aici. De altfel, o mică parte din ele sunt disponibile prin Atelierul de Print. Bijuteriile Awesome sunt de găsit pe site-ul dedicat , iar Zâna Zorilor este o carte de savurat 🙂
