A stat Beigbeder ce-a stat, a cîrtit ce-a mai cîrtit pe seama iubirii, a literaturii şi a înţelepciunii, şi pentru că a ajuns la maturitate, (după cum anunţă în interviuri) şi-a spus probabil că nu i-ar sta deloc rău sub foarte multe blitzuri. Aşa că s-a gîndit la mutarea clasică: un film, de ce nu? O ecranizare, mai precis, că tot a scandalizat cu cartea. Dragostea durează trei ani e de acum film, cu Gaspard Proust („notre Hugh Grant“) şi Louise Bourgoin. Despre întreaga poveste găsiţi cîte ceva aici, iar despre ce-a ieşit vom auzi cu siguranţă în curînd, pentru că din 18 ianuarie filmul va fi în cinematografele din Franţa.
Dintr-un alt pol, vă propun special pentru după-amiezile geroase şi cenuşii cu care se anunţă week-endul, o bucăţică dintr-un poem de T.S Eliot. Nu e nimic întîmplător, şi în plus tocmai a apărut Opera poetică, într-o ediţie bilingvă, la Humanitas Fiction. Citez din original, dar dacă vă sînt mai comode traducerile, e important să ştiţi că la ele au lucrat Şerban Foarţă, Mircea Ivănescu, Sorin Mărculescu şi Adriana-Carmen Racoviţă. Între paranteze insist că traducerile din Eliot ar merita o analiză riguroasă şi o dezbatere pe potrivă, motivele fiind, cred eu, evidente. Dar cum cartea e proaspătă, probabil vom mai avea de aşteptat. Mai dau deocamdată trei detalii despre ediţie şi apoi fragmentul: prefaţa – Ştefan Stoenescu, cronologie de Ioana Zirra şi note de Mircea Ivănescu, Sorin Mărculescu şi Ştefan Stoenescu.
Preludes
The winter evening settles down
With smell of steaks in passageways
Six o’clock
The burnt-out ends of smoky days.
And now a gusty shower wraps
The grimy scraps
Of withered leaves about your feet
And newspapers from vacant lots;
The shower beats
On broken blinds and chimney-pots,
And at the corner of the street
A lonely cab-horse steams and stamps
And then the lighting of the lamps.
Nu vă zgribulişi, nu vă încruntaţi, situaţi poate fi şi mai aspră. Ştiu că mă credeţi, dar vreau să mă folosesc de pretext ca să vă sugerez încă ceva, nu dintr-o carte, ci din Esquire, unde Costi Rogozanu scrie despre Ro-Paranoia (Frici, angoase, paranoia, depresii. Toată gama de emoţii a intrat în inflaţie de cînd cu criza). Şi tot acolo e primul dosar din 2012 despre nişte sfîrşituri de lume. Nu vreau să mă gîndesc la cîte se va ajunge pînă la sfîrşitul anului! Pentru sfîrşitul săptămînii, cred că am sugerat destul. În caz că e prea mult dintr-un singur fel (de final!) vi-l sugerez pe bătrînul Thackeray, merge perfect în zile ca astea, cam cu orice.
