Bookaholic

Bookaholici fiind, avem o mulțime de obsesii literare. Uneori, autorii pe care-i citim ne plac atât de mult încât căutăm cât mai multe informații despre ei. Și acestea ne inspiră și ne fac să-i citim până la epuizare. Însă mulți dintre noi nu ne putem exprima artistic pasiunea pentru un scriitor sau altul. Muzicienii fac parte din categoria artiștilor norocoși care pot face mai mult atunci când un autor nu le dă pace.

Cu această idee am pornit la drum atunci când am început căutarea pieselor compuse în cinstea unor scriitori foarte cunoscuți (și, credeți-mă pe cuvânt, acestea sunt cam greu de găsit). Astfel, am făcut un playlist simpatic și emoționant cu autorii al căror nume a devenit titlu de melodii, iar versurile pieselor le fac cinste și îi pun în ipostaza de rock star.

De ascultat în mașină sau în mijloacele de transport în comun, la terasă cu prietenii sau, de ce nu, la cluburile de lectură, în weekend sau dimineața devreme într-o zi de lucru, pentru spor și inspirație maxime!

”Hemingway’s whiskey”, piesă care aparține lui Kenny Chesney – cântăreț american de muzică country. Cântecul a fost scris și înregistrat de Guy Clark în 2009, pe albumul său ”Somedays the song writes you”. Chesney l-a preluat pentru că i s-a părut că se potrivea foarte bine cu stilul său, dar și pentru că este fan Hemingway:

As soon as I heard it, I knew I had to cut it – and call the album that – because it says everything about the way you live your life, and what life can be if you refuse to buy into limits, which, as someone who’s read all his books, is everything Hemingway’s novels revolved around.(…)

My favorite book ever is The Old Man and the Sea. Those two characters in that book remind me of the relationship I had with my grandfather. It was an important one. I’ve been asked many times, on many different occasions, if there was one person you’d want to sit and have a beer with, living or dead, who would it be? And it would probably be Ernest Hemingway.

sursa

http://youtu.be/uCpmcIYdIDU

”Brush up your Shakespeare” (1953), din muzicalul Kiss Me, Kate. Versurile sunt puțin cam adolescentine, dar lucrul important este că îndeamnă ascultătorii la lectură, nu-i așa?

But the poet of them all/ Who will start ‘em simply ravin’/ Is the poet people call/ The Bard of Stratford on Avon/ Brush up your Shakespeare/ Start quoting him now/ Brush up your Shakespeare/ And the women you will wow…

Sylvia Plath a inspirat mai mulți muzicieni, cum era și de așteptat. Am ales pentru voi două piese: una a lui Ryan Adams (cu versuri fantastice, în care acesta își imaginează cum ar fi fost dacă ar fi avut o Sylvia Plath), cealaltă a celor de la Manic Street Preachers (intitulată ”The girl who wanted to be God”, după un vers de-ale lui Plath). Amândouă sunt, cred eu, poezie – și nici nu-mi vine în gând momentan o altă poetă care ar merita mai mult să fie în centrul atenției cu astfel de piese.

I wish I had a Sylvia Plath/ Busted tooth and a smile/ And cigarette ashes in her drink/ The kind that goes out and then sleeps for a week… (Ryan Adams)

sursa

Abia am aflat de această trupă și deja o am pe repeat, căci ritmul muzicii și versurile lor creează dependență și te binedispune. Oamenii de la The Decemberists au multe melodii cu inspirație literară. Astăzi ascultăm Song for Myla Goldberg –  scriitoarea și muziciana americană născută în 1971 în Maryland.

Charles Bukowski nu putea scăpa, astfel încât îl avem pe listă cu două piese care au fost compuse în ”cinstea” lui (veți vedea de ce folosesc ghilimelele 🙂 ). Evident, nu toată lumea îl poate înghiți pe autorul american decadent, cunoscut nu numai pentru scrierile sale, ci mai ales pentru aventurile lui, pentru gustul pentru alcool și țigări și pentru excesul de one night stand-uri. Însă mulți îl au ca temă muzicală, admirându-l sau criticându-l.

Modest Mouse, trupa indie rock americană – ”Bukowski” (nu chiar flatantă)

Woke up this morning and it seemed to me/ That every night turns out to be/ A little more like Bukowski./ And yeah, I know he’s a pretty good read/ But God who’d wanna be?/ God who’d wanna be such an asshole?

Erik Truffaz, trompetistul francez, cu ”Bukowski, Chapter 1” (de pe albumul The Dawn, 1998)

Și lui Jack Kerouac i s-a închinat o melodie, iar de data aceasta avem de-a face cu niște fani înrăiți: 10.000 Maniacs. Versurile piesei ”Hey Jack Kerouac” ne aduc în prim plan ideea că autorul american a fost unul dintre favoriții generației beat, fiind totuși amintiți și Ginsberg sau Burroughs. Nu se poate să nu vă placă vocea solistei, Natalie Merchant, versurile sau ritmul piesei!

 Graham Greene s-a aflat pe lista de lectură a lui John Cale. În imaginația noastră, grație piesei lui Cale, ne putem întâlni cu scriitorul la un ceai.

You’re having tea with Graham Greene/ In a colored costume of your choice/ And you’ll be held in high esteem/ If you’re seen in between/ Stiffly holding umbrellas…

Sursa

Lui Harlan Ellison, un autor american contemporan de cărți SF, deosebit de prolific (peste 1700 de povestiri, nuvele, scenarii de film, eseuri, romane), i s-a dedicat o odă aparte de către trupa britanică The Jazz Butcher. Din refren:

And Harlan
Harlan says we’re not alone
But I’m still waiting
With all these rags
By my telephone

Steinbeck, de Diehard (un interviu fain despre literatură și inspirație cu membrii  trupei aici).

Pe final, vă propun să ascultăm și să urmărim un video drăguț, care rezumă cumva întregul material: ”My baby loves a bunch of authors”, Moxy Fruvous. Ciuliți urechile și enumerați mai jos scriitorii menționați în piesă :).

http://youtu.be/J9F_XHb81N0

Dacă vi s-a părut un subiect interesant și vreți să citiți/ ascultați și alte melodii în care scriitorii sunt personaje, am găsit un forum foarte util în acest sens.

De asemenea, vă recomand să aruncați un ochi și aici, aici sau aici.

Sursă imagine principală: wallpapic.fr