Bookaholic

Dan Sociu ar fi trebuit să primească premiul “Cartea de poezie a anului 2013” pentru volumul “Vino cu mine, știu exact unde mergem“, publicat anul trecut la Tracus Arte, premiu oferit de ICR în cadrul Galei Tinerilor Scriitori. Ei bine, Dan Sociu a anunțat pe Facebook că refuză premiul. Bravo!

“le multumesc lui Mihai Iovanel, Alex Goldiș si Bianca Burta-Cernat pentru ca au ales Vino cu mine, stiu exact unde mergem pentru premiul cartea de poezie a anului (nici nu stiam de nominalizare) si mi-ar fi prins bine banii dar nu pot sa iau un premiu de la icr-ul asta si de la ministerul asta al culturii, tine de un guvern prea scirbos, care nu respecta contractele cu noi, e compus din mincinosi patologici, a incalcat (le-a rasturnat) toate promisiunile (si doctrina social-democrata), a batut si a hartuit tarani si protestatari, dispretuieste saracii, e arogant si unsuros, crede ca poate face ce vrea din legi si altele, dupa cum le stim”

E vorba de un premiu pe care Sociu l-ar fi meritat din plin, dat de un juriu de critici tineri, dar susținut de ICR. Dan Sociu este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați scriitori ai noii generații, cu multe premii, burse în afară sau prezențe în antologii străine, un autor care, din 2002, când a debutat, a publicat nouă cărți (atât poezie cât și proză).

Este un scriitor implicat social, pe care l-am văzut nu de puține ori în stradă, la proteste, foarte atent la ce se întâmplă în jurul lui, critic, lucid, ale cărui articole le citim pe TOTB.

E un gest simbolic și o palmă pe obrazul unui guvern care, da, își bate joc de absolut tot. Păcat că îl va durea în cot (pe guvern) de  gestul lui Sociu la fel cum îl doare și de orice și de oricine.

Încă o dată, felicitări!

Update: și Andrei Dosa refuză premiul de la Gala Tinerilor Scriitori

Explicația lui, amplă și plină de argumente, mai jos.

“M-a contactat azi Dan Mircea Cipariu, să mă anunțe că am luat premiu la Gala Tinerilor Scriitori. Respect decizia juriului, dar nu pot accepta acest premiu.

În general eu nu urmăresc cu prea multă atenție scena politică și nu pot să spun că sunt un activist convins, care să reacționeze imediat la orice nedreptate. Când am văzut nominalizările n-am observat din partea cui sunt banii, însă refuzul lui Dan Sociu m-a făcut să acord atenție problemei. Nu consider că este firesc ca artiștii să urmărească în permanență proveniența finanțării unor premii, proiecte etc., dar din păcate contextul actual cere acest lucru.

M-am gândit la mai multe argumente pro și contra, printre care și acela că refuzul unora dintre noi poate însemna și că cei care vor să facă pe viitor proiecte în colaborare cu ICR să fie văzuți ca oportuniști, chiar dacă nu-i exclus ca unele dintre acele proiecte să fie ok. Eu nu sunt de acord cu acest lucru, sunt de părere că e dreptul fiecăruia în parte să ia o decizie când vine vorba de acceptarea unei colaborări cu instituțiile culturale ale statului. Consider că a refuza un premiu este o formă de protest care poate fi folosită de cei care doresc să facă asta. Inclusiv în ceea ce mă privește, acest refuz vine după ce am acceptat să mă duc la Berlin în noiembrie 2013 pe banii ICR. La vremea respectivă mi s-a părut că în formula actuală institutul încearcă să propună o altă direcție față de cea dată de acțiunile lui Marga. În acel moment, singura care a refuzat să meargă la Berlin dintre cei invitați a fost Livia Ștefan.

Între timp, ICR a refuzat să acorde finanțare pentru FILB (Festivalul Internațional de Literatură București), iar un proiect de lege urmărește o posibilă reducere a Fondului Cinematografic, pentru a finanța reabilitarea unor cinematografe ce urmează să treacă în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale. Cu alte cuvinte, nu observ nicio îmbunătățire în ceea ce privește activitatea și strategiile Ministerului Culturii, respectiv a ICR.

Așadar refuz premiul, dar aș vrea ca banii să fie donați lui Grigore Leșe, Ștefan Hrușcă sau altor cantautori, fanfare, ansambluri folclorice sau trupe de călușari. Rog organizatorii să-i contacteze pe oricare dintre ei și să le dea banii. Protestez astfel împotriva actualei strategii a ICR-ului și a Ministerului Culturii: a ideei de ”cultura română e una singură”, a lipsei de profesionalism, dar și a mediocrității demersurilor noii conduceri ICR, împotriva numirilor cel puțin dubioase în funcții de conducere, a faptului că în 2013 n-a fost finanțat niciun film din banii CNC etc. Protestez pentru că ceea ce se întâmplă acum e o încercare de a pune bețe în roate anumitor mecanisme care funcționau cât de cât ok în promovarea culturii române.”