De regulă, nu sunt fan al cărţilor de self help, dar cea despre care va fi vorba este tare simpatică. Se numeşte – în româneşte – Gata cu insomniile: ghid practic pentru un somn sănătos de Anne Tardy şi a apărut în 2012 la Editura Humanitas (traducere din franceză de Ciprian Săucan).
Ediţia originală se numeşte 10 minutes pour bien dormir şi a apărut la Flammarion în 2007. E o carte cu o aparenţă veselă, relaxată – e şi ilustrată, de Frédérique Thyss (ilustraţii din ediţia originală) – în ciuda faptului că este scrisă de o insomniacă, pe care te-ai aştepta s-o simţi mai indispusă, mai mohorâtă. Dar nu. Cartea e plină de vorbe de spirit legate de somn (şi de… pat), proverbe, expresii populare sau citate aparţinând unor scriitori celebri, unii dintre ei suferind, la rândul lor, de insomnie.
Aflu de pe pagina de gardă a volumului că Anne Tardy (n. 1965) este o scriitoare şi jurnalistă liber-profesionistă din Paris care provine dintr-o familie de insomniaci. Insomnia se poate, aşadar, moşteni. De altfel, ne spune chiar ea în „Preambulul” cărţii: „Acum mai bine de douăzeci de ani, insomnia a răsărit în viaţa mea precum o stranie floare albă în miez de noapte. La început mi s-a părut fermecătoare, cu atât mai mult cu cât e o floare moştenită din familie…
Când eram mică, în nopţile cu lună plină, mă obişnuisem deja să-i găsesc în bucătărie, stând de vorbă în şoaptă, îmbrăcaţi în halate, pe mama şi bunicul. Atunci când mutrişoara mea îşi făcea apariţia în uşa întredeschisă, îmi zâmbeau. Îmi plăcea să-mi petrec acel sfert de oră alături de ei, nu mă mai simţeam singură în noapte, simţeam că fac parte dintr-un «clan». Mama mânca o banană, bunicul – un iaurt, iar eu – un castron cu lapte cald. Fiecare cu ale lui… Ceva mai târziu, ni s-a alăturat şi surioara mea Caroline. Pe «scurt», un simptom ereditar…”
Anne Tardy spune că, la început, acest fenomen o făcea să se simtă specială. Se spune doar că Ravel compunea în nopţile de insomnie, Proust îşi finisa textele, Georges Perec bătea străzile Parisului, în căutarea inspiraţiei. Iar Louis-Ferdinand Céline mărturiseşte că, dacă ar fi dormit bine de fiecare dată, n-ar mai fi scris un rând.
Cu toate acestea, insomnia a devenit o boală frecventă a lumii noastre (post)moderne: în Franţa, cel puţin, ea afectează 1 din 3 oameni, iar cei afectaţi recurg cel mai adesea la medicamentaţie. Cauzele sunt multiple, iar Anne Tardy se dovedeşte un autor informat în această privinţă, şi nu numai din perspectiva – din „interior” – a unei insomniace.
În orice caz, ea este adepta unor metode naturale de luptă împotriva insomniei, iar nu a recurgerii la medicamente (în speţă somnifere, care creează dependenţă şi induc un somn artificial): „10% dintre francezi ajung să ia regulat somnifere, deşi nimănui nu-i mai sunt străine în prezent inconvenientele şi riscurile de dependenţă pe care le presupun ele. Franţa deţine chiar tristul record mondial la acest tip de consum: 1,5 milioane de persoane iau zilnic somnifere, iar 5 milioane sporadic! În loc să recurgem la metode mai blânde, preferăm să ne calmăm cu pilule-minune roşii, albastre sau albe”.
Ei bine, cartea lui Anne Tardy oferă o gamă largă de metode alternative de tratare, de la sfaturi pentru o „igienă a somnului” şi „încăperea ideală” (încăperea feng shui, de pildă) la trucuri naturiste – fitoterapie, aromoterapie, elixirele florale –, remedii homeopate, sfaturi de la nutriţionişti şi presopunctură. Iată – spre a vă face o idee – care sunt capitolele mari ale cărţii: „Mecanismele somnului”, „Zilele vă pregătesc nopţile”, „Optaţi pentru o igienă a somnului”, „Încăperea ideală”, „Trucuri naturiste”, „Visele”. Volumul conţine şi o serie de adrese de contact (în spaţiul francez) pentru tratarea insomniei, ca şi o bibliografie.
Pe un ton prietenos şi – cum ziceam – relaxat (culmea), Anne Tardy ne arată că se poate să lupţi blând cu insomnia, fără furie, exasperare şi, mai ales, fără dependenţă de „pilule-minune”. Sigur, ea nu poate fi vindecată în mod absolut: autoarea scrie, onest, că pentru un insomniac reuşita înseamnă – pe termen lung – un somn prost, dar de care cel cu pricina nu face caz.
În fine, lectura cărţii e cumva odihnitoare şi plină de idei utile, chiar şi pentru norocoşii scutiţi de insomnii. În ce mă priveşte, deşi am suferit de insomnie – şi am în genere probleme cu somnul –, recunosc că am citit cartea întâi de toate ca pe o delectare şi o sursă credibilă de sfaturi practice de wellness. Asta pentru că e tare simpatică.
Iată, de pildă, cromoterapia, terapia prin culoare: „Cromoterapia joacă un rol însemnat în medicina tradiţională din India, China şi Grecia. (…) Există în fapt oameni care văd în culori nişte remedii ce acţionează asupra corpului subtil al fiinţei umane, în cazuri în care orice alt leac dă greş”. Astfel, negrul „alungă surescitarea şi induce somnul”, dar trebuie folosit numai în tuşe, dată fiind simbolistica lui legată de doliu; albul, contrar opiniei curente, este o culoare dinamizantă şi nu trebuie folosită în dormitor decât în combinaţii, roşul este foarte stimulativ şi… afrodiziac, de aceea se recomandă tot sub forma unor accente, rozul este şi el stimulativ, deşi mai puţin decât roşul, de aceea „camera roz a fetiţei” e, în fond, o „adevărată crimă”; despre albastru şi verde ştim că sunt relaxante şi calmante, iar violetul „reduce angoasa, fobiile şi temerile” şi este „recunoscut pentru capacitatea lui de a vindeca insomniile”.
Anne Tardy merge până la a recomanda granule homeopate în doze şi cantităţi, ştie ce înseamnă terapia Bach, descrie interiorul încăperii feng shui etc. O face cu precauţie, indicând prescripţii generale, dar e clar că s-a documentat în prealabil (probabil a şi încercat unele remedii). Are şi umor, şi pare a-ţi câştiga încrederea în recomandările pe care le face. Aşadar, încercaţi.
Anne Tardy, Gata cu insomniile: ghid practic pentru un somn sănătos, cu ilustraţii de Frédérique Thyss, traducere din franceză de Ciprian Săucan, Editura Humanitas, Bucureşti, 2012, 264 p.
Cartea poate fi comandată din librăria online Cărturești la prețul de 28 lei.
