Cine n-a stat cu foaia goală în față ore întrgi, fără să fie în stare să scrie un cuvânt, numai pentru a abandona în final în favoarea unui episod din Big Bang Theory (sau orice altceva…) ori minte, ori n-a încercat să scrie niciodată.
Să ne imaginăm că autorii noștri preferați scriau fără să treacă vreodată printr-un blocaj creativ sau pană de inspirație, sau că nu lucrau după un set sau altul de reguli, e ca și cum ne-am imagina că tot ceea ce au scris a fost publicat din prima. Și am stabilit deja că asta e departe de adevăr 🙂
Ei bine, da, la fel ca orice muritori de rând și autorii își organizează munca. Spre exemplu, iată cele “unsprezece porunci” ale lui Henry Miller (de aici, sau, dacă le vreți transcrise mai clar, aici), care au tot circulat în ultima vreme:
Elmore Leonard e mai puțin strict cu privire la program, dar insistă pe ai voie și n-ai voie să scrii (mai ales la partea cu semnele de exclamare, suntem total de acord!!!):
Prima regulă a lui Margaret Atwood (din setul pe care îl găsiți aici) se referă la creioane:
1. Take a pencil to write with on aeroplanes. Pens leak. But if the pencil breaks, you can’t sharpen it on the plane, because you can’t take knives with you. Therefore: take two pencils.
Iar următoarele trei vorbesc de pixuri, hârtie și back-up, dacă lucrezi pe computer. Însă preferatele noastre sunt regulile șapte și opt:
7. You most likely need a thesaurus, a rudimentary grammar book, and a grip on reality. This latter means: there’s no free lunch. Writing is work. It’s also gambling. You don’t get a pension plan. Other people can help you a bit, but essentially you’re on your own. Nobody is making you do this: you chose it, so don’t whine.
8. You can never read your own book with the innocent anticipation that comes with that first delicious page of a new book, because you wrote the thing. You’ve been backstage. You’ve seen how the rabbits were smuggled into the hat. Therefore ask a reading friend or two to look at it before you give it to anyone in the publishing business. This friend should not be someone with whom you have a romantic relationship, unless you want to break up.
Tot aici o să găsiți sfaturile mai multor scriitori, printre care Jonathan Franzen, din setul căruia de departe cea pe care am lipi-o deasupra capului și cea mai grea de urmat este că:
8. It’s doubtful that anyone with an internet connection at his workplace is writing good fiction.
Neil Gaiman (tot de aici), sună a Captain Obvious cu primele lui reguli. Dar cine scrie, știe că nu e chiar așa – poț să fii scriitor toată viața ta fără să fi așternut un rând pe hârtie de ani întregi:
2. Put one word after another. Find the right word, put it down.
3. Finish what you’re writing. Whatever you have to do to finish it, finish it.
L-am lăsat la sfârșit pe Orwell (de aici), care insistă mai mult pe gramatică și vocabular decât pe sfaturi motivaționale, obiecte de scris sau organizarea timpului, dar are cel puțin două reguli pe care am vrea să le folosească și autorii noștri mai des:
2. Never use a long word where a short one will do.
3. If it is possible to cut a word out, always cut it out.
Pentru cine vrea să citească toate seturile de mai sus, dar și regulile altor autori (printre care Zadie Smith sau Joyce Carol Oates), aruncați-vă un ochi aici, aici, aici sau aici, că tot vorbeam mai demult de Advice to Writers. Vă lăsăm acum cu prima regulă a lui Neil Gaiman, valabilă indiferent de ce fel de idei ai, ce fel de vocabular folosești sau ce creioane ai în dotare:
1. Write.
