Bookaholic

Tovarăşu Chinezu, cunoscut şi ca Cristian China Birta în mediile oficial, este un blogger tare harnic şi implicat cu trup şi suflet în viaţa blogosferică de la noi. Am zis că e şi simpatic tare? Aşa cum bănuiam, are multe de spus de cărţi. Ştiaţi că există şi o Republică Culturală Chineză, da?

1. Ce citești acum? Dacă nu citești nimic acum-acum, care a fost ultima carte pe care ai citit-o?

Acum citesc ”Antume” de Jean-Lorin Sterian, iar inainte am citit, pe repede inainte, ”Anticarul” de Julian Sanchez.

2. Cum îţi alegi cărţile? Recomandări, bloguri, reviste de cultură, reţele sociale?

Cine raspunde la intrebarea asta cu o singuranta atroce, atunci devine idolul meu cultural :)). De obicei vad ce scriu altii despre cum li s-au parut unele carti si de la ei ma inspir. Sau aleg carti care sunt obligatorii, cum ar veni, pentru profesie si pentru lumea in care activez. Si mai sunt acelea pe care le iau instant, cum sunt cele care se refera la Istoria Imperiului Roman. Plus ca primesc carti in ”teste” de la edituri si, absolut firesc, daca tot le-am primit, le si citesc.

3. Cu ce cărți ai crescut? Care sunt primele tale amintiri cu cărți?

Ehe, Jules Verne a scris pe mine toata copilaria si Alexandre Dumas cu ”Cei trei muschetari”, din care si acum mai stiu pasaje pe de rost :)) Plus, un pic mai tarziu, l-am descoperit pe Jack London, pe care l-am ras tot.

4. Ce cărţi le-ai dat copiilor tăi să citească?

Le-am cumparat, de mici, mai multe carti. Si i-am lasat sa aleaga singuri. Pentru ca stiu cat de tare ma enerva pe mine genul de lecturi obligatorii. Spre exemplu eu nu am citit niciodata in scoala ”La Medeleni”. Pentru ca eram obligati sa o citim. Si io nu am vrut. Am citit-o mai tarziu, in facultate, dar pentru ca asa am vrut eu. 🙂

5. Care-i cartea a mai chinezească? Ce carte ai citit de cele mai multe ori?

Uite ca acuma cand ma intrebi imi dau seama ca este vorba de ”Cezar” a lui Alexandre Dumas… Pe care am citit-o de vreo 4 ori. Ceea ce la mine e imens de mult :)) Bine, daca e sa ma intrebi din copilarie, cred ca e vorba despre ”Urechiusa zbarlita” pe care o tot citeam in speranta ca va fi finalul altfel si nu va muri cainele.

6. Dar care a fost picătura chinezească? Cartea aia cu care te-ai chinuit şi a durat şi a durut.

Am o mare, mare infrangere in domeniul lecturii. Pentru ca sunt genul de cititor care nu lasa o carte din mana, odata inceputa, si care are o ambitie personala de a o vedea terminata. Ei bine, raportez cu rusinea de rigoare ca Ulisele lui James Joyce m-a infrant. De 2 ori chiar. Caci nu am reusit sa trec de mai mult de 40 de pagini de fiecare data 😀

7. Lectura la raport. Unde, când şi cât citeşti?

Citesc foarte mult. Ma rog, foarte mult in conditiile astea in care traim si in care sunte extrem de ocupati. Adica reusesc sa bifez vreo 4, 5 carti pe luna ca medie. Asta in conditiile in care am multe proiecte on line, firma, familie (cu 3 copii fabulosi), adica nu e ca si cum as citi din plictiseala :)) Bugetul de timp pentru lectura este foarte limitat, dar indispensabil si nenegociabil. Poate ca asa imi platesc singur, cum ar veni, ”pacatul” de a sta atat de mult in online.

8. Cu ce autor ţi-ar plăcea să bei o bere, hai două? De oriunde, de oricând. Şi ce-aţi vorbi voi acolo?

Hmmm… Pentru ca tot iti spuneam despre pasiunea mea pentru istoria Imperiului Roman, tare as fi vrut sa am ocazia sa stau de vorba cu Eugen Cizek, un adevarat monstru in acest domeniu. Dar acum…

9. Ce părere ai de blogurile culturale de la noi? Mai citesc domne bloggerii?

Cei cu care ma intalnesc eu, da, citesc. De ceilalti nu stiu ce sa zic :)) Despre blogurile culturale am doar cuvinte de lauda. Cu exceptia celor care considera ca sunt atat de bune prin ele insele incat nu se cuvine sa se considere ca un produs care trebuie vandut pentru ca si altii, care nu sunt chiar asa de pe faza, sa beneficieze de desteptaciunea impregnata in blogul ala. Dar mai bine nu ma porni, ca shimbam sensul discutiei :))

10. O carte te-ai gândit să scoţi? Când?

Ca sa ma dau destept si eu un picutel, zic doar ca nu eu voi scoate o carte, ci ea ma va scoate pe mine 😀 Adica, traducand aceste cuvinte cliseistice, cel mai probabil ca voi scrie si eu una. De fapt, eu cred ca ea este scrisa deja undeva in mintea mea. Astept doar momentul in care ea sa imi spuna ”chineze, tata, hai la tastatura si presteaza, caci e cazul sa ma arati lumii intregi” 🙂