Bookaholic

Atatea lucruri auzisem despre Atelierul de Carte de la MTR, ca inainte sa ajung si sa-l cunosc pe maestrul hartier Razvan Supuran, am incercat sa-mi fac o lista cu ce s-a mai intamplat in ultima vreme prin atelier. Lista era lunga, cu multe liniute si arata cam asa.

Din 2008 a inceput colaborarea lui Razvan cu MTR si tot de atunci au inceput cursurile. Si aici, mare atentie: la atelier poti invata sa faci hartie, apoi sa o tiparesti si la final legatorie. Si ar mai trebui spus ceva foarte important din capul locului: toata hartia pe care Razvan o creeaza aici dupa fel si fel de retete este reciclata manual.

E desul de surprinzator cum dupa ce ai vazut pagini de ziare si carti vechi (donate atelierului) la murat in butoiul cu apa, pasta astfel obtinuta, apoi amestecata cu alte solutii (cum ar fi coloranti, aditivi) sau texturi (boabe de grau, petale de trandafiri, plante uscate, fire de matase, cafea etc.) devine o fasie compacta de presat si pus la agatat si apoi se usuca si se face hartie. Pe care poti sa scrii, sa pictezi, sa gravezi, sa tiparesti sau, chiar daca pare prea de tot, sa printezi la imprimanta.

Si pentru ca vorbeam de lista, pe langa cursuri, pe langa facerea  hartiei cu toate texturile si culorile posibile, pe langa tipar si legatorie, tot de aici pleaca proiecte de care e posibil sa fi auzit deja. In 2009, Razvan ajutat de cativa prieteni, a imbracat/tencuit in hartie cabina de proiectie din curtea interioara a MTR.

Iar in 2010 a venit Casuta de hartie, prima structura de rezistenta realizata 100% din hartie reciclata manual, pe care din toamna anului trecut ai putut-o vedea in fata muzeului – acum e in curtea din spate si inca se simte bine.

Insa Razvan nu vrea sa se opreasca aici. Pentru el cel mai important e sa duca mai departe experimentele cu hartia: are in plan o casa si mai mare, si mai tare. Si dupa ce am vazut cat de rezistente sunt caramizile sale construite doar din hartie si apa, care au tinut in picioare pe ploaie si ninsoare casuta, astept ca toate detaliile acestui mare proiect sa se contureze si casa cea mare sa fie gata. Everybody in the casa mare, de Hartie – numai asta am in cap de marti 🙂

Razvan la MTR

Iar liniutzele mele dezordonate schitau si multe povesti, pe care le-am pipait pe rand la atelier. Povesti din folclorul romanesc tiparite pe hartia facuta aici, si apoi artistic legate, povesti (carti de autor) ale cercului de scriitori de la MTR (Ciprian Voicila, Calin Torsan, Razvan Supuran) si fanzinul Meţeriasii, o publicatie despre lumea mainilor, despre mestesugurile pierdute, uitate sau renascute, la care contribuie antropologi, folcloristi, artisti, mestesugari.

Mirosind si pipaind carticelele acestea iti vine atat de diferit sa le citesti si incepi sa o faci dupa ce ai terminat de amusinat tot: culoarea hartiei, porozitatea, ata cu care au fost legate, desenele… Sunt niste carti-obiect care redau cinstea si arta cam nejlijata in masa a Cartii.

Hartie cu matase rosie, hartie cu seminte de flori care vor inflori
si o pagina din Meţeriasii

Si am descoperit si rame foto din hartie, lampi din hartie, la care Razvam mai are cateva detalii de lucrat, invitatii si tablouri din hartie, agende, martisoare, harti imaginare etc. Am vazut pana si hartie cu semnite de flori care vor inflori din ea. Ei bine, da, liniuta asta tine de ce alte obiecte in afara de carti se fac la atelier din hartie si pot fi aduse si la tine acasa.

Si cel mai frumos lucru a fost sa vad relaxarea lui Razvan si sa-l ascult explicandu-mi ceva ce aud tot mai rar: nu e interesat sa-si vada numele pe o foaie de hartie creata dupa o reteta rara, care se va vinde scump. Nu vrea sa fie artist si atat. Vrea sa ramana inconjurat de oamenii care trec prin atelier, sa schimbe idei, sa incerce retete si stie ca isi e dator siesi sa vada care sunt toate posibilitatile hartiei – pana unde pot merge constructia si joaca.

Da, sunt lucruri autentice care se intampla langa noi si nu depinde decat de raspunsul nostru incotro le ducem. Si pentru ca nu as vrea sa va stiu cautand sau tragand alte liniute din prezentarea mea (poate un pic dezordonata, cuvant pe care l-am folosit mult cu Razvan), mai bine va spun sa mergeti al atelier. Sa vedeti ce se intampla, cum se intampla si cat de mult va va placea. Astept povestile voastre 🙂

Nu-mi mai ramane decat sa-i multumim lui Razvan pentru cea mai frumoasa zi de saptamana asta.

Foto: Alex Boghian