Am văzut prima oară o lucrare de-a germanului Anselm Kiefer în urmă cu câțiva ani, la Ludwig Museum din Budapesta. Era o pictură în tonuri pământii care nu a trezit nici o emoție în mine. Abia mai târziu, când am descoperit, de data asta doar în paginile unui album, imaginea cărții lui înnaripate, a început să-mi placă Kiefer.
O carte din plumb masiv sprijinită pe un suport de oțel, din paginile căreia se înalță două aripi ample, asta reprezintă “Book with Wings”, lucrare pe care Anselm Kiefer (67 de ani) a făcut-o între 1992 și 1994 și care se află astăzi, alături de sora ei – o carte însă cu aripi în repaus – în colecția The Modern Art Museum of Fort Worth (Texas). Este o imagine poetică la prima vedere care te duce cu gândul la o pasăre sau la un înger înnaripat dar căreia îi descoperi dramatismul o dată ce intri mai adânc în universul artei lui Kiefer, un univers ce dezvoltă teme legate de istoria Germaniei, de holocaust, Kabbală, Biblie, mitologie, alchimie. Abia atunci începi să înțelegi că totul se leagă cu totul în arta lui – indiferent că e vorba de pictură, fotografie, sculptură, instalație – și că cea mai fină poezie își dă mâna cu realitatea crudă.
Înaltă de 13 m, “Book with Wings” – pe care nu scrie nimic în afară de dată – are ca singură culoare griul metalului din care e făcută, una din culorile preferate ale lui Kiefer. “Nu poți spune că e lumină sau întuneric. Este o culoare sau nonculoare cu care eu mă identific. Nu cred în absolut. Adevărul este întotdeauna gri”, spune el. Acest material greoi face trimitere la istoria zbuciumată a Germaniei natale, mesajul fiind acela că artistul deși își dorește ca oamenii să ierte marile gafe ale istoriei germane, e conștient că încă nu este momentul pentru asta.
“Cartea, ideea unui cărți sau imaginea unei cărți este simbolul învățării, al transmiterii de cunoștințe”, declara Kiefer la un moment dat explicând: “Fac propriile cărți pentru a-mi găsi drumul prin vechile povești”. Cartea “Book with Wings”, simbol al istoriei Germaniei, este totodată și cronologia vieții lui Kiefer, care se vede un fel de Icarus, la al cărui zbor spre soare, ajutat de aripi confecționate de tatăl lui, Daedulus, din pene și ceară, fac referire și aripile cărții lui. Prin acest zbor spre ceruri vrea Kiefer ca despre Germania lui să nu-și mai amintească nimeni ca despre un lanț de tragedii.
Anselm Kiefer a început să creeze cărți pe la sfârșitul anilor ’60, când folosea ca sursă de inspirație propriile fotografii iar ca materiale foi de plumb stratificate, pigmenți, plante uscate, minerale etc. Un exemplu este “Die Uberschwemmung Heidelbergs”, o serie de fapt de cinci cărți. Coperta primei cărți conține câteva fotografii istorice ce înfățișează soldați alături de un tun gigantic învechit, iar interiorul cărții mixează imagini ce fac referință la război și la nazism cu imagini ce înfățișează, spre exemplu, studioul unui artist sau peisaje.
“The Face of the German People: Coal for 2000 Years”, creată în 1974, este deasemenea o combinație interesantă de două cărți, una mica montată în fața alteia mai mari. Prima conține chipuri de nemți, în timp ce cea de-a doua e alcătuită din desene în cărbune suprapuse pe textura de lemn ce crează senzația de oameni înrădăcinați în pământ.
“Sigfried’s Difficult Way To Brunhilde”, din 1977, e o carte alcătuită din 108 pagini cu fotografii de-ale lui Kiefer înfățișând șine de căi ferate din timpul războiului și mormane de pietre ce fac referire la grămezile de pantofi și ochelari ce au aparținut victimelor holocaustului. La finalul cărții, un foc pictat se arată la orizont, trimitere directă la Siegfried, eroul din tetralogia “Inelul Nibelungilor” al lui Richard Wagner care se sacrifică aruncându-se într-un rug funerar cu tot cu inelul magic. Kiefer își arată preferința pentru opera lui Wagner și în alte lucrări gen cartea “Rhine”, din 1981, ce cuprinde 25 de gravuri ce sugerează o călătorie de-a lungul miticului râu Rin, cântat atâta de Wagner.
Dincolo de simbolurile pe care le întruchipează fiecare carte în parte, obiectele-cărți ale lui Anselm Kiefer mai simbolizează ceva important, și anume estomparea liniei de demarcație dintre trecut și prezent, dintre arte în general, dintre artă și realitate. Și, spre deosebire de alte lucrări de artă contemporană, cărțile lui reînvie ideea că arta are un rol liberator și că pictura, și în mod special peisajul, și cartea sunt metafora comunicării cunoașterii colective. “Eu creez istorie, eu fac istorie, istoria este noroiul meu”, declara Kiefer într-un interviu cu ani în urmă făcând referire la faptul că obiectele lui arată ca adevărate volume de istorie; o istorie despre necunoscutele, misterioasele, nescrisele părți ale lumii.
Și nu doar cărțile, ci mai toate lucrările sale au conotații istorice și literare. Multe din picturi, spre exemplu, formate adesea din fragmente de plumb, sticlă, plante uscate, conțin nume specifice ce ajută la citirea lucrărilor nu doar ca imagini, ci și ca fragmente lingvistice. Una din cele mai frumoase serii de picturi ale sale au fost inspirate, spre exemplu, de poemul “Death Fuge” pe care Paul Celan l-a scris în 1945 într-un lagăr de concentrare.
Din cărți a creat și instalații, așa cum este “The High Priestess”, realizată între 1985 și 1989, care e compusă din două biblioteci de oțel unite printr-o sârmă de cupru. Cu o greutate de peste patruzeci de tone, instalația conține aproximativ 200 de cărți de plumb, toate la dimensiuni ce depășesc scara umană. Aproape fiecare din cele 200 de cărți conțin imagini cu simboluri ale nazismului, cum ar fi interioare ale clădirilor naziștilor sau salutul specific acestora executat de însuși artist în mai multe situri din lume. Încercarea lui, prin aceasta lucrare, pare a fi aceea de a redistribui cumva vina trăită de oameni fără vină și de a submina puterea ideologiei naziste.
Cu cărțile lui de mai târziu – ex: “Buch mit Flügen”, creată între 1992-1994 – Kiefer nu mai insistă pe traumele Germaniei, pe cultura ei și peisajele carbonizate ce făceau obiectelul cărților lui din anii ’70-’80, ci pune accentul pe relația imagine-text ca metaforă a cunoașterii colective. Toate, însă, indiferent de dimensiuni și materialele din care sunt făcute (păr organic, nisip, paie, pământ), sunt trimiteri la imagine și cuvânt, la a vedea și a cunoaște, la realitatea din jur etc. Cărți pictate, cărți de pânză sau de plumb, toate sunt imagini codificate care o dată descifrate devin accese la texte teoretice, la interpretări biblice și mistice.
Imensa carte “The Secret Life of Plants”, creată în 2002 din plumb, pigment, ulei, cretă, cu o înălțime de doi metri și o greutate de 300 de kg, este un adevărat monument pe care Kiefer a gravat contururile constelațiilor, cu numerele corespunzătoare sistemului numeric aplicat de NASA pentru a identifica stele. Cartea nu face nici o trimitere la albumul cu același nume al lui Stevie Wonder, în schimb e inspirată de unul din preferații lui Kiefer, Robert Fludd, un gânditor excentric de secol XVII, care credea că fiecare plantă și fiecare ființă umană au o stea corespunzătoare în ceruri. “Scrierile lui sunt pur si simplu extraordinare”, crede Kiefer explicând: “El combină macrocosmosul si microcosmosul. Este ceea ce, într-un fel, a vrut să facă Einstein: să combine vastele legi ale cosmosului cu cele mai mici lucruri in viata: un mugure, o frunză, un fir de iarbă”. Iar titlul, scris cu cretă, se referă la cartea din 1973 a lui Peter Tompkins și Christopher Bird, despre relația fizică și emoțională dintre plante, oameni și univers.
Preferința lui pentru teme angoasante ce ne aduc aminte de catastrofe ale umanității, precum cele produse de cel de-Al Doilea Război Mondial, face ca Anselm Kiefer să pară mult prea serios. Când de fapt arta lui e plină nu doar de dramatism și tristețe, ci și de ironie și umor, și radiografiază nu doar niște contexte sociale de mult apuse, ci și unele extrem de actuale. O viziune ce a împrumutat, fără îndoială, ceva și din vizionarismul lui Joseph Beuys, genialul artist care i-a fost odată mentor. <Beuys a fost primul care m-a înțeles”, povestește Kiefer amintindu-și că l-a întâlnit în 1971, când i-a și arătat lucrările și acțiunile sale: “…el a fost singurul care mi-a spus: “Da! Ceea ce faci e bine! Continuă!”. Și a continuat să creeze o artă care astăzi îl diferențiază net de artiștii de generație dar și de cei mai tineri. O artă prin care și-a căutat drumul spre sine și spre țara lui. Acestei țări îi dorește el mântuirea întruchipată, poate mai bine decât orice altă lucrare de-a lui, de “Book with Wings”, cartea înnaripată.
Din traseul unui artist
a) Anselm Kiefer s-a născut în Donaueschingen în 1945, la doar câteva luni după moartea lui Hitler. A crescut, așa cum spune chiar el, printre ruinele rămase de după cel de-Al Doilea Război Mondial, ruine care i-au bântuit întreg procesul creativ: “Am crescut învățând să iubesc ruinele. E ca Isaia în Vechiul Testament. Totul se va prăbuși în praf. Îmi place asta. Ruinele, praful, iată de unde încep!”.
b) Kiefer a studiat dreptul, limbile romanice și literatura înainte să se dedice picturii. A urmat cursurile Școlii de Arte Frumoase de la Fribourg-in-Brisgau, apoi Academia de Artă din Karlsuhe. În ani ’70 l-a cunoscut pe artistul Joseph Beuys care i-a devenit și mentor.
c) Din 1992 trăiește și lucrează in Barjac, France, unde a transformat o veche fabrică de mătase ce se întinde pe 35 de hectare de pământ, într-un enorm studio de artist format din mai multe clădiri cu geamuri, arhive, instalații, spații de depozitare, camere subterane și coridoare.
Surse foto: guardian.co.uk, artsales.com, historyofourworld.wordpress.com, myspace.com,
classicalbookworm.wordpress.com
