Joi, 4 aprilie, a fost Ziua internaţională a animalelor fără stăpân. Dar asta nu înseamnă că, odată trecută această zi, e normal să uităm de soarta mai puţin fericită a acestor animale până anul viitor, când poate se vor organiza câteva acţiuni care să ne reamintească de ele.
Mulţi dintre noi au acasă animale, fie câini, pisici, porcuşori de Guineea sau papagali, pe care le-am crescut cu drag de mici, le iubim şi suntem conştienţi de felul în care ne-au îmbogăţit viaţa. Dacă multe dintre ele au fost abandonate ori s-au născut pe străzi, vina aparţine în totalitate oamenilor cruzi şi nepăsători, autorităţilor care niciodată nu găsesc fonduri sau soluţii pentru rezolvarea acestei situaţii triste.
Tocmai pentru a ne aminti că decizia noastră face diferenţa între viaţa şi moartea lor, fotograful american Mark Ross a realizat nenumărate fotografii ale animalelor din adăposturi în perioada în care a lucrat ca voluntar la NYC’s Animal Care and Control Manhattan Shelter. 76 dintre aceste fotografii au ajuns să umple cele 92 de pagini ale unei cărţi numite Animal Shelter Portraits.
Alături de ele vom găsi şi comentarii ale câtorva persoane care au activat ca voluntari în adăposturi şi care ne pot spune mai multe despre traiul acestor animale care aşteaptă stăpâni iubitori ce-i pot salva de la injecţia letală. Faptul că Ross e un mare iubitor de animale se poate observa limpede din instantaneele pe care le-a făcut celor care ar trebui să fie companionii noştri, aflaţi în momentele în care au cea mai mare nevoie de dragostea şi sprijinul nostru. Fiecărei poze îi este alăturat numele animalului pe care îl prezintă şi câteva date despre el (dacă se cunosc).
I wanted to give them a voice, to gain them a wider audience. Maybe someone would see this book and it would make them want to do something and that would be a good thing… I hope to open some eyes and hearts with this book; to educate by example and by reference and to shake and perhaps awaken the unknowing public to this terrible dilemma.
Priviri triste ale animăluţelor lipsite de afecţiune, trupuri fragile, uneori măcinate de boală, asta se vede din imaginile cărţii care ar trebui să înduioşeze şi cea mai împietrită inimă. Scopul cărţii e acela de a face cunoscută soarta acestor animale şi celor care poate nu cunosc detalii despre aceste lucruri şi, bineînţeles, de a determina cât mai multe persoane să ia acasă un astfel de suflet chinuit pe care să-l transforme într-un tovaraş de joacă fericit. Mai mult decât atât, un procent din vânzarea acestei cărţi merge la No Kill Advocacy Center.
Cartea ar trebui să reprezinte în egală măsură un semnal de alarmă care să ne trezească din apatie şi să ne determine să luăm atitudine, să facem lucruri concrete pentru a încerca să rezolvăm această situaţie, precum şi un licăr de speranţă pentru aceste minunate animale că îşi vor găsi cât mai repede o persoană (nu ştiu dacă stăpân sună chiar potrivit) care să le iubească şi îngrijească aşa cum merită.
Pingback: The French Dog, cartea câinilor fericiţi ai Franţei - Bookaholic