Am tot vorbit despre generația beat – și cred că e unul din subiectele inepuizabile ale bookaholicilor din toată lumea. La fel sunt și anii ’60. De unde și cele două documentare de mai jos, care se axează tocmai pe cele două teme, și chiar se intersectează pe alocuri – pentru că în anii ’50- ’60 nu puteai să fii poet fără să și protestezi pentru sau împotriva a ceva.
Primul îi are drept subiect pe Herbert Huncke (dacă vă amintiți, personajul Elmer Hassel din Pe drum) și Gregory Corso, doi dintre reprezentanții mai puțin cunoscuți ai generației beat. Pe nedrept mai puțin cunoscuți, Huncke i-a introdus pentru prima dată pe Ginsberg, Burroughs și Kerouac în grupul din New York și le-a făcut cunoștință cu stilul de viață care mai târziu o să îi reprezinte, și este cel care a folosit primul termenul de “beat” (înaintea lui Kerouac).
Documentarul ni-i arată pe cei mai importanți și cunoscuți reprezentanți ai genului prin ochii lui Corso și Huncke, tocmai pentru a putea analiza originile mișcării. Nu vă imaginați ceva academic, însă – filmul e populat de anecdote povestite de Huncke și Corso, de la discuții despre homosexualitatea lui Kerouac sau Burroughs, până la povești din închisoare sau despre felul în care scriau Kerouac, Ginsberg sau Burroughs înainte de întâlnirea cu Huncke (Kerouac era puternic influențat de Tom Wolfe, Ginsberg de William Blake, iar Burroughs nu prea scria nimic), în timp ce Gregory Corso, cel mai tânăr membru al grupului, scria deja poezie.
Mr. Ginsberg, why is there so much homosexuality in your poetry?
Because I’m queer, madam!
Documentarul e filmat în 1996, cu puțin timp înainte de moartea lui Huncke și este realizat de Francois Bernadi. Mai multe informații găsiți aici, în descrierea filmului, sau aici.
Al doilea documentar, Growing Up In America e ceva mai lung, are ca temă activismul social al anilor ’60 și are o structură cel puțin interesantă, Morley Markson, regizorul, reluând în 1988 un documentar pe care-l realizase în 1969, Breathing Together: Revolution Of The Electric Family, pentru a analiza ce s-a întâmplat cu icon-urile din filmul original odată cu trecerea anilor.
Reflecting the past through the present, forming a kind of Möbius strip of history, we watch as they watch: Jerry Rubin’s transformation from firebrand radical to Capitalist cliche (a fost unul dintre primii investitorii în Apple), the evolution and assassination of Fred Hampton (through the eyes of his mother) and the unwavering integrity and self-realization of Abbie Hoffman, William Kunstler, Timothy Leary, former Black Panther Field Marshall/expatriate Don Cox, Allen Ginsberg, and MC5 manager and White Panther founder John Sinclair. This is a fascinating glimpse at lives that mattered and still do. (de aici)
Îl veți vedea pe Ginsberg recitând Howl, și, surprinzător, dar aia e cea mai puțin interesantă parte a documentarului, neputându-se compara cu imaginile de la protestele din ’67 și ’68 sau poveștile terifiante despre rasism și discriminarea împotriva populației de culoare din America anilor ’60:
I live in a city where blacks are gunned down by police officers rather relentlessly (…) and the word racism is not necessarily a moral term (…) with most white people it’s not a question of morality, it’s a question of what they took in with their mother’s milk.
Enjoy!
