Am fost de curând la Paris, unde am trecut şi pe la mormântul cuplului celebru Sartre-Beauvoir. Piatra funerară e de culoarea nisipului şi seamănă cu o copertă de la Gallimard, din colecţia aia clasică cu chenar. Se potriveşte cu ei şi cu militantismul lor posh. Un monument simplu într-un loc celebru.
În filmuleţul de mai jos sunt imagini din apartamentul lui Sartre din Montparnasse şi din biroul lui Beauvoir. Naratoarea povesteşte monoton şi grav, în stilul celebru al naratorilor din cinematograful francez (foarte amuzant, dacă mă întrebaţi pe mine). Sartre şi Beauvoir au avut o relaţie foarte puţin tradiţionalistă (dureroasă pentru ea, avantajoasă pentru el, dar hei, iar îmi dau cu părerea!) care a durat 50 de ani.
Sursa: http://www.openculture.com/2013/01/jean-paul_sartre_and_simone_de_beauvoir_together_in_1967.html
“Fără ea nu aş fi avut niciodată aceeaşi experienţă. Fără să fi discutat cu ea despre acestea, ele ar fi fost nespecifice. Un gest pe care îl descriu, o situaţie de viaţă pe care o analizez – ele capătă precizia şi exactitatea lor realistă prin intensitatea experienţei cu Simone de Beauvoir”
Jean-Paul Sartre