M-am gândit că şi anul acesta v-ar plăcea să ne continuăm călătoriile literare în căutarea lucrurilor interesante şi frumoase precum muzee dedicate scriitorilor, biblioteci şi librării pline de farmec sau a artiştilor talentaţi care lucrează cu cărţile şi le au ca sursa de inspiraţie, aşa că azi vă invit la Londra, în căutarea unui personaj.
Cred că e suficient să vă spun că e vorba despre un detectiv, un personaj literar extrem de celebru, care a întrecut de multe ori faima creatorului său, pentru a ghici că mă refer la Sherlock Holmes. Şi pentru că am zis Londra, atunci e 221B Baker Street, poate una dintre cele mai cunoscute adrese din oraş, graţie lui Sir Arthur Conan Doyle. Scriitorul şi medicul scoţian a devenit cunoscut şi apreciat în toată lumea mai ales datorită povestirilor sale poliţiste care îl au în centru pe detectivul Sherlock Holmes, chiar dacă lucrările sale au cuprins şi povestiri ştiinţifico-fantastice, poezie, piese de teatru sau romane istorice.
Ei bine, tocmai pentru că detectivul Holmes a ajuns o figură cunoscută şi îndrăgită în toate colţurile lumii – la asta contribuind din plin şi multiplele ecranizări realizate de-a lungul timpului – Sherlock Holmes Society of England a crezut de cuviinţă să-i dedice un muzeu. Deschis în 1990, muzeul se află pe Baker Street, acolo unde detectivul a locuit în perioada cuprinsă între anii 1881-1904, conform scrierilor lui Sir Conan Doyle. Adresa completă cuprinde şi 221B şi acesta este şi numărul pe care clădirea îl poartă cu permisiunea primăriei, de fapt ea aflându-se între imobilele cu numerele 237 şi 241. Casa care adăposteşte muzeul este o clădire construită în stil georgian şi a fost utilizată anterior ca pensiune.
Folosindu-se de detaliile din cele 4 romane şi 56 de povestiri în care personajul nostru apare, cei care au amenajat camerele muzeului au reuşit să creeze atmosfera victoriană a casei lui Sherlock, cu biroul său, dormitorul, camera doctorului Watson. Descris de prietenul şi colaboratorul său Watson ca un boem, un excentric ce nu ţinea cont de standardele contemporane sau de ordine, se pare că în locuinţa sa domnea dezordinea, dar ceea ce pentru alţii putea părea un haos, pentru Holmes era o bogăţie de informaţii utile în cercetarea cazurilor sale. Nu de puţine ori este descris afundându-se în maldărele de documente şi obiecte ce păreau aruncate la întâmplare şi găsind mereu ceea ce căuta.
În camere se găsesc tablouri, scrisori, cărţi şi ziare din perioada respectivă care fac mult mai credibilă incursiunea în lumea lui Sherlock Holmes. O serie de manechine recreează scene legendare din captivantele povestiri în care detectivul cu o logică imbatabilă, fin observator al detaliilor, descoperea mereu vinovatul.
Nu puteau lipsi din muzeu obiecte care întregesc portretul detectivului: celebrele sale pălării, pipe, căci se ştie că fumatul lor era una din plăcerile sale, o vioară la care Holmes cânta destul de bine, nelipsita sa lupă, câteva dintre revolverele pe care le avea asupra lui atunci când pleca să rezolve un caz şi multe alte obiecte personale sau utile activităţii sale. Cei care au citit romanele şi povestirile lui Sir Arthur Conan Doyle ştiu prea bine că Sherlock Holmes era un consumator ocazional de cocaină şi morfină, dar, deşi nu am vizitat muzeul, ceva îmi spune că drogurile nu fac parte dintre exponate.
Se pare că fiica scriitorului, Jean Conan Doyle a fost împotriva creării acestui muzeu, considerând că el va implementa în mintea multora ideea că Holmes a existat cu adevărat şi nu ar fi doar plăsmuirea talentatei minţi a tătălui său. Pentru noi ideea pare cel puţin ilară, dar privind cu atenţie în jur (sau şi mai rău, la televizor), s-ar putea ca temerea doamnei să nu fie totuşi absurdă.
Fie că sunteţi fani declaraţi ai celebrului detectiv, fie că sunteţi împinşi doar de curiozitate, cred că nu strică să faceţi o vizită muzeului, pentru a vă convinge singuri dacă respectă atmosfera descrisă în cărţi şi, de ce nu, pentru a vă lua câteva suveniruri purtând amprenta Sherlock Holmes.
