Bookaholic

Tortura şi refresh-urile cu ultimele noutăţi privind decernarea premiilor Nobel pentru literatură s-au încheiat. Câştigătorul pe 2011 a fost desemnat poetul, traducătorul şi psihologul suedez Tomas Tranströmer!

Deşi mulţi au crezut până în ultima clipă că Bob Dylan ar putea să îşi adauge şi Nobelul la palmares, iar alţii i-ar fi adăugat pe lista probabilă pe prozatorul japonez Haruki Murakami (care anul acesta a primit Premiul Internaţional Catalonia) şi poetul sirian Adonis (câştigătorul premiului Goethe din Germania de anul acesta), premiul a mers la Tomas Tranströmer, care încă de anul trecut fusese văzut drept unul din principalii vizaţi ai Nobelului în 2011.

Ca şi în alţi ani, unul din competitorii la Nobel a fost scriitorul roman Mircea Cărtărescu. Chiar şi pe ultima sută de metri, poetul şi prozatorul s-a numărat în primii 10 favoriţi, conform casei de pariuri Ladbrokes.

Conform site-ului oficial al Nobelurilor, Tranströmer a primit premiul întrucât prin “imaginile sale condensate şi translucide, indică o perspectivă foarte proaspătă asupra realităţii”. De altfel, încă de la debutul său din 1954, când a publicat primul volum de versuri, “17 dikter”, Tranströmer a ocupat un loc foarte important în literatura suedeză contemporană, ajungând în prezent să fie tradus în peste 50 de limbi, inclusiv în romană.

Tomas Tranströmer este al 18-lea poet care câştigă premiul Nobel. De-a lungul istoriei, premiul a mai a mers la Rudyard Kipling (1907), Rabindranath Tagore (1913), William Butler Yeats (1923), Gabriela Mistral (1945), Hermann Hesse (1946), T. S. Eliot (1948), Boris Pasternak (1958), Salvatore Quasimodo (1959), Pablo Neruda (1971), Czeslaw Milosz (1980), Wole Soyinka (1986), Joseph Brodsky (1987), Octavio Paz (1990), Derek Walcott (1992), Seamus Heaney (1995), Wislawa Szymborska (1996) şi Harold Pinter (2005).

Poetul suedez, care anul acesta a împlinit 80 de ani, va fi primit într-o ceremonie oficială la Stockholm, pe 10 decembrie, când îi va fi înmânat premiul.

Mai jos vă lăsăm cu poemul “Allegro”, recitat de însuşi poetul Tomas Tranströmer, precum şi cu traducerea în română realizată de Dan Shafran.

Cânt Haydn după o zi neagră
şi simt căldura simplă în mâini.
Clapele vor. Ciocănele blânde bat.
Rezonanţa verde, vivace şi calmă.
Rezonanţa spune că există libertate,
că există cineva care nu plăteşte tribut împăratului.
Îmi vâr mâinile în buzunarele-mi haydniene
şi îl imit pe cel ce priveşte lumea cu seninătate.
Înalţ steagul haydnian – semn că:
“Nu ne predăm. Dar vrem pace.”
Muzica este o casă de sticlă pe panta
unde pietre galopează, pietre se rostogolesc.
Şi pietrele străbat sticla,
dar fiecare geam rămâne intact.