Tag: James Joyce

De la Dublinul fără ieșire la teatrul absurdului – condiția incapacității de la James Joyce la Eugen Ionesco

În ceea ce privește paradigma spațializării în literatura secolului al XX-lea, în ansamblul ei - implicit literatura modernă și postmodernă -, s-au constatat două fenomene radicale care au influențat evoluția acesteia: fie de încercare a înlăturării acestor spații prin ambiguizarea așa-numitelor „granițe” (fenomen remarcat ceva mai accentuat în postmodernismul de sorginte central-europeană), fie o influență concretă și acută asupra artei, profund influențată de spațiul în care se manifestă. De la pictură la sculptură, cinematografie și, cu precădere, literatură, operele unor scriitori precum Franz Kafka, Charles Baudelaire, Gabriel Garcia Marquez, William Faulkner sau Milan Kundera, doar ca să îi numesc pe câțiva, au „depins” - în mod categoric voit - de o anume localizare geografică. În timp, aceasta a servit nu doar ca spațiu pentru desfășurare în sensul propriu al termenului, ci, mai mult, ca o conjunctură de factură identitară, menită să ilustreze o anume relație existențială care se stabilește între condiția umană și „limitarea” geografică, raport în urma căruia spațialitatea ajunge să devină nu doar un dat al determinării, ci, în majoritatea cazurilor, să acapareze individul pe de-a-ntregul.

Eseu de Raul Săran

Citeşte tot articolul


Artiștii și cărțile: Peca Ștefan – „«Ulise» are un rol enorm în cum scriu teatru”

De Peca Ștefan ați auzit deja. A scris unele dintre cele mai tari piese de teatru românești ale anilor 2000 (New York Fuckin' City, The Sunshine Play, The Complete Truth about the Life and Death of Kurt Cobain, România 21, Sfântul din Sfântul Gheorghe etc.), majoritatea punând sub lupă problemele acute ale realității. Pentru că le vrea experinețe de neuitat pentru public, Peca își documentează la sânge piesele (interviuri, diferite metode de cercetare etc.), imaginând apoi unghiuri inedite de abordare. Îi place să colaboreze cu teatre independente, își gândește proiectele în funcție de spectator, pe care se străduiește să-l pună mereu într-o relație vie cu actorul. Vede experiența teatrului ca pe o cutie magică, care oferă spectatorilor „indicii urgente și întrebări cu privire la starea lor”. Citeşte tot articolul


Portret de scriitor: William Faulkner

Pe coperta din iulie 1964 a revistei Time apărea un chip îmbătrânit, cu multe linii brăzdându-i fața, cu păr alb și mustață, dar cu ochi încă ageri. Era portretul scriitorului american William Faulkner realizat de artistul Robert Vickrey, un desen în cerneală și grafit, ce încerca să surprindă un spirit nemblânzit, ca Sudul acela, pe care l-a întors pe toate părțile în cărțile lui. Citeşte tot articolul


Studiu asupra romanului care nu va muri niciodată: „Ulysses 732. Romanul romanului” de Mircea Mihăieş

Conceput sub forma unui triptic, impresionantul volum Ulysses, 732. Romanul romanului de Mircea Mihăieş, apărut la Editura Polirom în ediţie cartonată, disponibil în curînd şi în ediţie digitală, e prima încercare în România de a face atît o istorie exhaustivă a celei mai celebre cărţi de proză scrisă în limba engleză în secolul XX, cît şi de a expune pentru publicul larg temele, tehnicile şi mizele existenţiale ale acesteia. Citeşte tot articolul

James Joyce

James Joyce și răfuiala lui cu presa

Curiozitatea jurnaliștilor în ceea ce privește scriitorii cunoscuți poate deveni uneori, ca și în cazul vedetelor din showbiz, spre exemplu, o adevărată problemă. Cel mai proaspăt exemplu care-mi vine în minte este cel al lui J.K. Rowling care a atacat în instanță câteva tabloide care au publicat fotografii cu copiii ei și au dezvăluit adresa casei lor. Vă puteți imagina că în urmă cu aproximativ 80 de ani, un alt scriitor celebru, James Joyce, se plângea – e drept, nu în instanță, ci în scrisori adresate fiului său – de același tip de “asediu” din partea presei? Citeşte tot articolul

Farmacia Sweny din Dublin, în realitate şi la James Joyce

Cu dor de ducă, că doar e vară şi vacanţă, m-am tot gândit pe unde să mai mergem astăzi în călătoriile noastre literare şi m-am decis să vă invit în Dublin, chiar dacă am mai fost pe aici şi toamna trecută. Având în vedere că e unul dintre oraşele literaturii incluse în patrimoniul UNESCO, sigur vom găsi mereu ceva interesant de văzut, iar azi e rândul unei farmacii. Nu vă impacientaţi, nu mergem să ne tratăm vreo durere de cap, ci să intrăm în atmosfera unui roman celebru: Ulysses al lui James Joyce. Citeşte tot articolul


exilati james joyce

Exilați de James Joyce: visători fără scăpare

Nu prea mă dau în vânt după piesele de teatru atunci când vine vorba să le citesc dar se mai întâmplă totuși să-mi pice-n mână câte una și chiar să-mi placă. Așa a fost, spre exemplu, cu Exilați de James Joyce, o cărticică pe care am parcurs-o repede deși inițial nu am înțeles nimic din ea (cum, inițial, nu am înțeles nici din "Ulise", pe care, sincer, nu am fost în stare să o termin, și nici din "Portret al artistului la tinerețe", care e ceva mai ușor de parcurs și care mi-a plăcut). Citeşte tot articolul

Picturile literare ale lui Picasso

Spaniolul Pablo Picasso - unul dintre cei mai influenți artiști de secol XX, care a contribuit, printre altele, la apariția cubismului și a colajului - a fost nu doar pictor, sculptor, scenograf și ceramist, ci și poet. Stabilit la Paris încă de la începutul anilor 1900, Picasso a devenit prieten cu o serie de scriitori precum poetul și artistul Max Jacob, care l-a învățat pe Picasso franceza; romancierul și criticul de artă Guillaume Apollinaire, care i-a dedicat acestuia primele sale studii critice; colecționara americană Gertrude Stein, autoare de romane experimentale, la ale cărei petreceri i-a cunoscut pe James Joyce, Ernest Hemingway și F. Scott Fitzgerald; Jean Cocteau, cu care a colaborat, spre exemplu, pentru baletul ”Parade”, de Erik Satie (Cocteau scriind scenariul, iar Picasso semnând scenografia și costumele); Paul Eluard, André Salmon etc. Citeşte tot articolul

Corespondențe: de la James Joyce către soția sa – scrisori erotice

Poate vă mai amintiți că, acum ceva timp, ne băgam nasul în corespondențele scriitorilor - până acum, de la autori la autori, cu admirație, și de la scriitori la fanii lor, cu drag. Că e bine, că e rău, depinde din ce unghi privești :). Materialul de astăzi însă îi este dedicat unui singur scriitor, James Joyce, și, implicit, unei anumite părți din corespondența sa - cea către soția lui, Nora Barnacle. Atenție: interzis celor pudici! Citeşte tot articolul


Cărțile preferate ale lui Sting

Am intuit mereu că versurile inteligente ale pieselor lui Sting își au seva nu doar în spiritul lui profund și în experiențele sale de viață, ci și în lecturi temeinice. Dar nu aș fi bănuit niciodată că lista preferințelor lui literare variază atât de tare ca gen, de la opere clasice precum “The Adventures of Huckleberry Finn”, a lui Mark Twain și până la romane istorice de ultimă oră, așa cum este, spre exemplu, “Bring Up the Bodies”, scrisă de Hilary Mantel și dedicată lui Thomas Cromwell, sau cărți de filozofie antică ca “Meditations”, a lui Marcus Aurelius.

Citeşte tot articolul


La pas prin Dublin, un fermecător oraş al literaturii

Chiar dacă a venit toamna şi vacanţa multora dintre noi s-a terminat, nimic nu ne împiedică să ne plimbăm hai-hui în mediul virtual şi să vedem locuri interesante. Aşa că, în acest început frumos de toamnă, haideţi să dăm o raită prin capitala Irlandei, Dublin!

Alegerea nu este întâmplătoare şi are legătură cu pasiunea noastră pentru lumea cărţilor, căci Dublin a fost inclus în patrimoniul UNESCO ca oraş al literaturii încă de acum trei ani. Citeşte tot articolul


10 cărți poștale trimise de scriitori cunoscuți

Cărțile poștale, întocmai precum scrisorile, sunt obiecte ce aparțin mai mult de trecut decât de prezent. Știm ce sunt și cum se folosesc, dar câți dintre noi mai trimitem astăzi o carte poștală? Din păcate, odată cu tehnologia, pierdem alte mici plăceri ale vieții. Până spre sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, actul de a trimite cărți poștale era încă destul de practicat. De altfel, astăzi vom citi, cu nerușinare :), misivele unora dintre cei mai importanți scriitori din secolul trecut și prezent.  Citeşte tot articolul

Cu actele la control – pașapoartele a 8 scriitori

În copilărie m-au fascinat actele pe care se puneau ștampile și îmi aduc aminte că unul dintre motivele pentru care vroiam să cresc era chiar acesta: să fac și eu rost de o carte de identitate, de un pașaport ș.a. Inutil să vă spun că am găsit, la un moment dat, o ștampilă a unei firme și m-am apucat să ”validez” tot ce-mi trecea în cale (inclusiv pe mine). Iar amintirea primului pașaport este una dintre cele mai frumoase din viața mea de adolescent, tocmai datorită sentimentului de libertate pe care mi-l oferea. Cam aceasta ar fi legătura personală cu materialul de față și principalul motiv pentru care m-am gândit să caut pașapoarte ale scriitorilor. Citeşte tot articolul