Tag: holocaust

Cecilia Mizrahy: „Dan Mizrahy putea explica de ce interpretează un Concert Brandenburgic într-o anume manieră. Dar, la Gershwin, nu putea da asemenea explicații”

Numele pianistul Dan Mizrahy rămâne, pentru cunoscătorii de muzică clasică, legat de cel al lui George Gershwin. La 9 ani, cu dispensă de vârstă, a fost admis la clasa Aureliei Cionca, din cadrul Academiei de Muzică din București, dar în ’41, din cauza legilor rasiale, a fost nevoit să se refugieze în Palestina. Totuși, printr-o suită de conjuncturi favorabile, a reușit să-și continue studiile la Conservatorul din Ierusalim. Întors, după câțiva ani, în România, va deveni elevul lui Mihail Jora, cu care studiază, pe rând, armonia, formele, orchestrația, contrapunctul și compoziția. Cariera solistică s-a conjugat apoi cu cea didactică, iar numele lui va fi adesea pronunțat în continuarea celui al lui Gershwin. Citeşte tot articolul


Interviu: Nava Semel despre tragedia Holocaustului și păstrarea memoriei

Nava Semel este o cunoscută autoare din Israel, a cărei carte, Râs de șobolan, a fost tradusă de curând în limba română, cu o prefață elogioasă, scrisă de Norman Manea. Scriitoarea Nava Semel a publicat volume traduse în mai multe limbi și a primit premii literare importante atât în Israel, cât și peste hotare. Ea apare în documentarul Aliyah DaDa, regizat de Oana Giurgiu, o incursiune personală, bine documentată, în istoria evreilor din România, în relația când absurdă, când paradoxală dintre români și evrei, ca un tablou suprarealist care se construiește vizual printr-o serie de colaje, îmbinând contextul istoric cu amintiri și istorii individuale. Povestea este decupată vizual în stil dadaist, într-un tribut adus inițiatorilor curentului, Tristan Tzara și Marcel Iancu, doi evrei cu rădăcini în România. Am văzut documentarul și vi-l recomand, atât pentru faptul că înțelegi natura relațiilor dintre români și evrei, istoria lor, cât și pentru modul ingenios în care Oana Giurgiu a ales să spună povestea. Membră a Institutului Massuah de Studiere a Holocaustului, ea povestește în film despre părinții ei, Mimi Artzi suptaviețuitoare a lagarelor naziste și tatăl ei, Yitzhak Artzi, originar din Bucovina, lider al organizației sioniste de tineret „Hanoar Haționi” în România, a devenit ulterior un important om politic din Israel. Nava Semel va fi prezentă joi, 26 martie, în foaierul Institutului Francez unde, de la ora 17:00, va avea loc lansarea cărții Râs de șobolan și, de la ora 18:00, la Cinema Elvira Popescu la premiera documentarului Aliyah Dada. Recunosc că am citit cartea cu un nod în stomac, fiind vorba de o fetiță care a fost dată de părinții săi unor țărani pentru a fi protejată în timpul prigoanei împotriva evreilor, țărani care au ținut-o ascunsă într-o groapă și care au supus-o unor abuzuri greu de imaginat. Este o carte care combină povestirea cu poezia, care abordează subiectul din unghiuri atât de diferite și care, de fapt, vorbește despre memorie, despre cum istoria personală dureroasă capătă formă prin cuvinte și povestire, despre poveștile tragice ale comunității evreiești și despre păstrarea lor. Despre „Râs de șobolan”, scriitorul Norman Manea declara că este o carte „puternică și unică, precum arta însăși”, una dintre „acele opere opere interesante, originale, autentice, de reală vibrație și forță”. Citeşte tot articolul

Iepurele cu ochi de chihlimbar. Poveşti cu obiecte rare şi sertare de familie

În Iepurele cu ochi de chihlimbar, Edmund de Waal, un artist ceramist britanic, reconstruieşte traseul unei colecţii pe care o moşteneşte: 264 de netsuke, miniaturi japoneze, sculptate în fildeş, corn sau lemn. Făcînd asta, el încearcă să refacă, pornind de la arborele moştenitorilor care au avut legătură cu colecţia, o istorie tactilă a propriei familii, de-a lungul a cinci generaţii, şi a relaţiei lor cu acele frumoase şi fragile obiecte care au ajuns pînă la el. Citeşte tot articolul

„Suntem condamnaţi la felul nostru de a fi”. Interviu cu Florin IRIMIA

Am stat de vorbă cu Florin Irimia despre cel mai recent roman al său, O fereastră întunecată, apărut la Editura Polirom, în 2012. Romanul oferă o imagine destul de sumbră asupra prezentului şi viitorului României, văzută într-un mediu distopic, dezumanizant. Florin Irimia – asistent doctor la Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, colaborator la diferite reviste literare, precum Dilemateca, România literară sau Suplimentul de cultură şi debutând în 2011 cu romanul Defekt (Brumar) – oferă, în cel de-al doilea roman al său, o viziune crudă asupra României, care poate fi văzută şi ca un semnal de alarmă. Citeşte tot articolul

Anselm Kiefer, o istorie

Am văzut prima oară o lucrare de-a germanului Anselm Kiefer în urmă cu câțiva ani, la Ludwig Museum din Budapesta. Era o pictură în tonuri pământii care nu a trezit nici o emoție în mine. Abia mai târziu, când am descoperit, de data asta doar în paginile unui album, imaginea cărții lui înnaripate, a început să-mi placă Kiefer. Citeşte tot articolul

Adevărurile ascunse ale tăcerii – Aharon Appelfeld, „Pe neaşteptate, dragoste”

Cititor înrăit sau nu, probabil că aproape în fiecare carte de ficţiune ai întâlnit o poveste de dragoste. Şi, totuşi, e o temă care poate fi abordată inedit de fiecare dată, aşa că până şi în astăzi poţi citi un roman care să te surprindă cu acest subiect vechi de când lumea. La fel, e aproape imposibil să nu-ţi fi trecut prin mână o carte despre Holocaust, dar chiar şi acum se pare că e un subiect care conţine teritorii ce merită explorate. Dacă abordezi inedit ambele subiecte, în aceeaşi carte, reţeta e cu atât mai convingătoare. Acesta este cazul cu Pe neaşteptate, dragoste, roman în care Aharon Appelfeld explorează, într-un stil curat, fără nici o urmă de melodramatic, zbuciumul interior al celui care a înţeles abia la bătrâneţe că sensul vieţii unui om se frânge atunci când îşi reneagă, plin de ură, răzvrătit şi crezând că are să schimbe lumea, apartenenţa la un neam, la o familie. Dar chinul lui Ernest, scriitor care, ajuns la 70 de ani, încearcă să-şi înţeleagă răzvrătirile crude ale tinereţii, este vindecat, şi asta doar datorită dragostei speciale pe care i-o poartă tânăra sa menajeră – Irena. Citeşte tot articolul

10 scriitori-copii

Am citit câte ceva despre copii minune, care de la vârste fragede puteau printr-un geniu supraomenesc să schimbe lumea. Un chirurg de 7 ani, un câştigător de premiu Nobel pentru pace la 12, pictori cărora încă nu le-au dat toţi dinţii, Mozart, Beethoven, Enescu - sunt mulţi prodigy de gen în faţa cărora cei mai catolici-decat-Papa dintre noi îşi fac cruce.

Acesta fiind contextul de-a lungul multor ani, azi ne-am propus să căutăm şi o mână de scriitori care au debutat sau au făcut furori în branşă la vârste la care alţii poate încă silabiseau cu degetul pe carte. Citeşte tot articolul