Jessie Burton (n. 1982) este una dintre revelațiile lumii literare din Anglia. Primul său roman, Miniaturista (2014), a fost tradus în 38 de țări și s-a vândut în peste un million de exemplare. Și Muza (2016) are deja vândute drepturile de traducere în peste 30 de țări, fiind extrem de apreciată în prestigioase reviste culturale internaționale. Citeşte tot articolul
Catherine Poulain (n. 1960), scriitoare franceză recent tradusă la Polirom, a avut o viață senzațională, devenind unul dintre rarii și fascinanții călători-scriitori. Fiică de pastor, la 18 ani hotărăște că nu vrea să fie un intelectual, ci un muncitor. Își întrerupe studiile pentru bac și se înscrie la mecanică. Și începe să cutreiere lumea, muncind din greu: a sortat pește într-o fabrică de conserve din Islanda, a muncit pe un șantier naval în America, a fost barmaniță în Hong-Kong, a cules mere în Canada, 10 ani a pescuit în Alaska (a fost expulzată în 2003 de serviciile de imigrări americane pentru muncă ilegală). A mai fost și ciobăniță, și culegătoare de struguri, de lavandă ori de măsline. Prin Sri Lanka, India și Nepal. Citeşte tot articolul
Elena Vlădăreanu a dramatizat o experienţă esenţială pentru identitatea ei: cea de a fi şi artist şi mamă presată de urgenţe, sarcini, solicitări şi presiuni noi. Din ce a scris ar urma să iasă un spectacol de teatru care scutură, prin nişte întrebări tari, cîteva tabuuri legate de actul de a scrie, de transformările pe care le provoacă rolul de părinte şi de percepţiile înşelătoare pe care societatea ni le cam bagă pe gît. Citeşte tot articolul
Se poate să fi văzut de curînd filmul Hannah Arendt şi să vă fi gîndit la fel de fel de lucruri, şi dacă dormiţi, şi dacă nu dormiţi cu cărţile Hannei Arendt pe noptieră. Citeşte tot articolul
Cealaltă jumătate, volum coordonat de Whitney Chadwick şi Isabelle de Courtivron (trad. Raluca Cimpoieşu, Editura Vellant) cuprinde 13 analize ale modului în care au creat, au trăit şi au fost percepuţi 26 de artişti şi de scriitori care şi-au împărţit, pentru o vreme, şi viaţa, şi interesul pentru acelaşi domeniu de creaţie. Citeşte tot articolul
Despre anxietatea legată de ideea de „a nu avea niciodată copii” nu am citit prea des; poate chiar este un subiect despre care se vorbeşte rareori, nu cu vocea psihologiei sau a sociologiei sau a feminismului, ci cu vocea individuală, a unui personaj care poate reda complexitatea situaţiei, din interiorul existenţei lui. Cineva care să pună faptele pe masă. Care să spună: am cincizeci de ani; nu am devenit niciodată mamă; nu mă simt nici bine, nici rău, în general; aud, din când în când, câte un ţipăt acut de copil, despre care ştiu că e doar în capul meu; am o viaţă profesională ok; trăiesc singură; mă simt liberă; mă urmăreşte ceva. Citeşte tot articolul
