Tag: apocalipsa

„Sfârşitul a fost aproape”, de Bogdan Costin – fragment în avanpremieră

21.12.2012. Probabil cel mai faimos sfîrşit al lumii din istoria omenirii, datorat internetului. Totuşi, puţini au crezut că acesta chiar va avea loc. Emil Pop, taciturnul IT-ist al unei agenţii de publicitate, e unul dintre ei. Cu cîteva zile înainte, el o va răpi pe Mariana, colega lui de la Contabilitate, şi o va duce în buncărul său. Zilele petrecute acolo, în aşteptarea unei apocalipse puţin probabile, îi vor aduce Marianei revelaţii neaşteptate, în timp ce lumea de la suprafaţă va deraia de la cursul ei firesc atunci cînd cei care o cunosc vor constata dispariţia sa. Citeşte tot articolul

Wastelands: 22 de apocalipse într-un singur volum

Must be a bummer to wake up and find out you’re at the end of your evolutionary curve.

Cea mai importantă sarcină a science fiction-ului, dacă mă întrebați pe mine, este să dea cât mai multe răspunsuri la întrebarea ce-ar fi dacă...?. Iar fascinația dezastrului total care se petrece dincolo de oglindă, în lumea aia care nu e a ta, e la fel de confortabilă ca o seară rece și înzăpezită de iarnă pe care tu ți-o petreci înăuntru, la căldură, nu afară în frig.

Poate de-aia ne plac atât apocalipsele, post apocalipsele și distopiile. Citeşte tot articolul


Apocalipsa după Arturo Uslar Pietri: Câştigătorul

"Odată, lumea s-a terminat prin secetă şi ultimul martor i-a fost un bibliotecar". Citeam o antologie de proză scurtă şi tocmai terminasem o nuvelă fermecător de morbidă şi romantică de Garcia Marquez. N-am băgat de seamă că s-a schimbat autorul când am dat pagina şi am trecut la povestirea următoare. Citeşte tot articolul

Tatiana Tolstaia: Zâtul, un basm negru

Despre Zâtul Tatianei Tolstaia vă spuneam în Ruşii care nu trebuie rataţi că e apăsătoare şi întunecată. Altfel, de mult nu am mai citit ceva atât de sclipitor şi tranşant. Zâtul este alegoria apocaliptică a unui sistem totalitar şi arta pe care pune gheara. Soarta cărţii într-un astfel de regim? Mai degrabă otravă, decât salvare. Pentru că, pe de o parte, în mâinile unor proşti lacomi arta se transformă în capital şi le suceşte şi mai periculos viziunile limitate. Pe de altă parte, se ajunge la tirania artei: în numele ei se fac crime, considerate necesare însănătoşiri. Am tot spus artă, este de fapt vorba de cărţi. Citeşte tot articolul

apocalipsa

Totul contează sau tu cum ți-ai petrece apocalipsa

Apocalipsele sunt o chestie simpatică. Predispun la infinite speculații, pot avea diverse scenarii, fac deliciul presei atunci când se mai găsește vreun vizionar să sperie mulțimile cu vreo dată fixă, sunt sursă de bancuri bune și răstoarnă sisteme de valori, personale sau sociale. Nu-i puțin lucru să știi sigur, încă de la naștere, că Pământul mai are de trăit doar 36 de ani, 168 de zile, 14 ore si 23 de secunde. Junior știe. Și e al patrulea cel mai inteligent om din lume. Citeşte tot articolul

Drumul lui Cormac McCarthy – un drum pe care nu vrei sa ajungi

In mod normal, atunci cand te apuci de citit o carte cu actiune post-apocaliptica, te astepti la ceva depresiv si socant. De altfel, motivele pentru care de multe ori ajungem sa cititm astfel de carti este tocmai pentru ca sunt depresive si socante. Fascinatia pentru morbid este mult mai mai usor de satisfacut prin lectura decat prin filme - nimic care iti depaseste puterea de suporta nu trece de barierele creierului tau atunci cand citesti, dar in fata unui film nu te mai protejeaza nimic. Citeşte tot articolul