Tag: al doilea razboi mondial

Cecilia Mizrahy: „Dan Mizrahy putea explica de ce interpretează un Concert Brandenburgic într-o anume manieră. Dar, la Gershwin, nu putea da asemenea explicații”

Numele pianistul Dan Mizrahy rămâne, pentru cunoscătorii de muzică clasică, legat de cel al lui George Gershwin. La 9 ani, cu dispensă de vârstă, a fost admis la clasa Aureliei Cionca, din cadrul Academiei de Muzică din București, dar în ’41, din cauza legilor rasiale, a fost nevoit să se refugieze în Palestina. Totuși, printr-o suită de conjuncturi favorabile, a reușit să-și continue studiile la Conservatorul din Ierusalim. Întors, după câțiva ani, în România, va deveni elevul lui Mihail Jora, cu care studiază, pe rând, armonia, formele, orchestrația, contrapunctul și compoziția. Cariera solistică s-a conjugat apoi cu cea didactică, iar numele lui va fi adesea pronunțat în continuarea celui al lui Gershwin. Citeşte tot articolul


O carte de vacanță: „La marginea apei”, de Sara Gruen

Am câteva prietene, cititoare extrem de selective, care, odată cu venirea verii, mă întreabă ce „cărți de vacanță” le-aș recomanda. Și stau serios pe gânduri, că nu e deloc ușor să alegi după un astfel de criteriu, păstrând standardul calității. Oricât de suspectă (ori depreciativă) le-ar părea unora sintagma asta - „cărți de vacanță” -, cred că e firesc ori chiar terapeutic să rupem uneori ritmul, să echivalăm lectura cu relaxarea, căci de obicei, cărțile „serioase” (improprie și această etichetare, desigur) implică de cele mai multe ori un grad ridicat de ambiguitate, de tensiune a ideilor, de efort participativ. Dicolo de subiectivitatea gusturilor, nu e tocmai ușor să găsești o carte care să ofere o plăcere destinsă a lecturii, fără a fi vorba de patetisme, de dulcegării ori de emfaze telenovelistice. Citeşte tot articolul


Despre forţa memoriei şi magia cuvintelor în „Leagănul respiraţiei”, de Herta Müller

Scriu rareori despre cărţi cu un entuziasm peste măsură. Inevitabil, o cronică după reguli bine împământenite va cere de la tine o doză obligatorie de obiectivitate. O pierd voit atunci când o carte continuă să mă entuziasmeze chiar şi la distanţă de săptămâni, chiar şi după ce am pus-o înapoi în raft, la finalul mai multor luni în care i-am schimbat doar locul pe birou. N-aş putea să scriu niciodată la fel despre toate cărţile. Aşa cum fiecare carte importantă ne schimbă în mod diferit, tot aşa nici eu n-aş reuşi vreodată să mă detaşez într-atât de tare încât să mă prefac, de dragul artei, că am rămas aceeaşi. Citeşte tot articolul


Cizme, robă, cămașă de noapte – de Jorge Amado

"Cizme, robă, cămașă de noapte", cartea brazilianului Jorge Amado apărută în colecția Globus a editurii Univers, m-a prins destul de greu, motiv pentru care am fost tentată să urmez sfatul lui Jorge Luis Borges din “Borges la 80 de ani. Conversații. Cărțile și noaptea” și anume: "dacă o anumită carte vă plictisește, lăsați-o din mână!". M-am încăpățânat însă să descopăr ceea ce promitea titlul ei reușit și am citit-o (mai greu, recunosc) până la capăt. Citeşte tot articolul


„Stârpiți răul de la rădăcină, împușcați copiii” și „17”, de Kenzaburō Ōe

De curând, vă spuneam că scriitorul japonez Kenzaburō Ōe, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1994, a intrat în portofoliul Editurii Polirom, aceștia publicându-i două titluri dintr-un foc: Stârpiți răul de la rădăcină, împușcați copiii (traducere de Florin Oprina, colecția „Biblioteca Polirom. Esențial”, 200 de pagini) și 17 (traducere de Roman Pașca, colecția „Top 10+”, 104 pagini). Le va urma, curând, J. Ființa sexuală, tot la Polirom.  Citeşte tot articolul

Trenuri cu prioritate (Bohumil Hrabal) – cartea şi filmul

"Trenuri cu prioritate" este al doilea roman de Bohumil Hrabal apărut în seria de autor de la Editura Art. Dacă despre prima apariţie, "L-am servit pe regele Angliei", nu mă mai opream din povestit, despre acest romănaş am mai puţine de spus. Acţiunea celor 120 de pagini, suficiente pentru a putea include "Trenuri cu prioritate" chiar în categoria nuvelelor, se petrece într-o gară de provincie din Cehia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, într-un răstimp de aproximativ o zi. Personaj principal şi povestitor este Miloš, elev la calea ferată, care se întoarce din nou la slujbă după un scurt concediu medical pentru recuperare după tentativa de sinucidere. Citeşte tot articolul

Orele îndepărate şi din nou despre cititul de plăcere

Am citit Orele îndepărtate cu o plăcere care mi-a amintit de verile lungi de cînd eram mici şi trăiam direct în cărţile pe care le citeam la umbră, pînă la ameţeală. Am dat peste o poveste în care se descoperă şi se tot descoperă cîte ceva: e despre o carte din copilăria unei întregi generaţii, Omul noroaielor, e cu un castel din Estul Angliei, cu trei surori bătrîne care încă îl locuiesc şi cu fată care dă peste nişte secrete foarte vechi. Da, are ceva gotic, deci ceva de împrumut, ceva de inimă albastră şi  în acelaşi timp ceva foarte, foarte  nou. Citeşte tot articolul

Inocentul, de Ian McEwan, sau când istoria se repetă

Pentru mine istoria s-a repetat de cum am început cartea: cu nici două zile înainte fusesem la Europa, filmul lui Lars von Trier, proiectat în cafeneaua Institute The în cadrul Serilor filmului danez (eveniment organizat de Ambasada Danemarcei la Bucureşti). Povestea din Europa este, pe scurt, aşa: într-o Germanie zdrobită de război, prin 1945-1946, aterizează tânărul american Leopold, care urmează să lucreze pentru compania de căi ferate Zentropa. Tot ce i se întâmplă lui Leopold derulează intriga personajului aruncat într-un context ale cărui implicaţii multe şi ascunse nu le poate înţelege, prin urmare ajunge să fie folosit de cei din jur şi sfârşeşte în postura incocentului care nu nici mai ştie exact cu ce a greşit. Citeşte tot articolul

Steinbeck şi Capa în Rusia

După al Doilea Război Mondial, la un pahar de Siussesse, Steinbeck şi Capa se hotărăsc să plece în Rusia. De ce? Pentru că deja jurnalismul mainstream era unul al opiniilor câtorva specialişti, iar ştirile despre Rusia, în afară de ideologie şi politică, veneau fără vreo informaţie despre oamenii de acolo şi starea lor după război. Aşa că-şi obţin vizele şi pleacă. Citeşte tot articolul