A fost o adevărată plăcere să discut cu regizorul Andrei Gruzsniczki despre cinematografie, literatură și, în special, despre noul lui film (Zavera), care va apărea în toamna acestui an. Citeşte tot articolul
Tag: mircea eliade
Se deschid cerurile de Sânziene
Pe 23 iunie, în Ajun de Sânziene, de la ora 20.30 și până spre miezul nopții, A.R.C.E.N. deschide Grădina Interioară de la Școala Centrală (str. Icoanei, nr. 3-5) ca să celebreze „ziua cea mai lungă când se înjumătățește anul și când începe să dea vara spre iarnă“. Citeşte tot articolul
Mihai Zamfir și romanul literaturii române: „O istorie stilistică a literaturii române nu s-a mai făcut” (interviu)
Întâlnirea cu profesorul Mihai Zamfir vine și definitivează un profil pe care cărțile lui îl promit ferm. Eleganța intelectuală, finețea argumentării nu sunt nici pe departe numai niște efecte de condei, ci aparțin personalității lui, simultan erudită și fermecătoare. Toate acestea au transformat interviul într-un dialog. Am preferat forma aceasta unei eventuale recenzii aride. Citeşte tot articolul
Robert Simonišek: „Cred că scrisul în general ar trebui să fie expresia unei necesități interioare și că poezia, proza, eseul sunt doar forme diferite de exprimare”
Robert Simonišek s-a născut în 1977, în Slovenia. Este poet, prozator, eseist și critic de artă. A fost, vreme de câțiva ani, ghid de turism, iar vreme de câteva luni, a predat la Universitatea din Ljubljana. La sfârșitul lui octombrie a participat la maratonul de poezie prin Europa Centrală și de Sud-Est, din cadrul Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara, alături de alți poeți din România și din străinătate. Citeşte tot articolul
Autori în casă, autori acasă – # 7: Andreea Răsuceanu
Există evenimente, oameni și locuri care ne definesc, care ne-au format și pulsează latent sau manifest în ceea ce facem, în ceea ce scriem, în modul în care relaționăm cu ceilalți, în modul în care ne dezvoltăm și trecem prin viață. Există povești pe care memoria ni le „întoarce” în prezent sub o formă mai mult sau mai puțin reală, există imagini puse pe stand by care mai sunt prezente doar în amintirile noastre. Rubrica Autori în casă, autori acasă este un spațiu în care scriitorii se întorc în timp, la primele amintiri din locurile natale, pentru a retrăi farmecul de odinioară al unui trecut personal, pentru a ne dezvălui unde au luat naștere cu adevărat. Andreea Răsuceanu ne aduce aminte că fiecare dintre noi are mai multe reprezentări ale orașului copilăriei, iar timpul real al locurilor pulsează și se propagă dinspre trecut înspre viitor, ca o premoniție.
Citeşte tot articolul
Prin Bucureștii lui Mircea Eliade | traseu ARCEN
Sâmbătă, 1 aprilie, de la ora 17.00, A.R.C.E.N. invită bucureștenii la un nou traseu-cultural pietonal prin cartierul Mântuleasa, zonă reper a Bucureștiului istoric. Traseul „Prin Bucureștii lui Mircea Eliade” se va desfășura în fiecare sâmbătă și duminică, în perioada 1-23 aprilie, de la ora 17.00, în perimetrul străzilor: Mântuleasa – Romulus – Popa Soare – Dimineții – Pictor Al. Romano – Sf. Ștefan – Plantelor – Negustori – Dumitru Stăniloae – Calea Moșilor – Sfinților, având ca punct de pornire Biserica Mântuleasa (str. Mântuleasa, nr. 20) și ca punct final str. Radu Cristian nr. 1. Citeşte tot articolul
Autori acasă, autori în casă – #4: Monica Manolachi
Există evenimente, oameni și locuri care ne definesc, care ne-au format și pulsează latent sau manifest în ceea ce facem, în ceea ce scriem, în modul în care relaționăm cu ceilalți, în modul în care ne dezvoltăm și trecem prin viață. Există povești pe care memoria ni le „întoarce” în prezent sub o formă mai mult sau mai puțin reală, există imagini puse pe stand by care mai sunt prezente doar în amintirile noastre. Rubrica „Autori în casă, autori acasă” este un spațiu în care scriitorii se întorc în timp, la primele amintiri din locurile natale, pentru a retrăi farmecul de odinioară al unui trecut personal, pentru a ne dezvălui unde au luat naștere cu adevărat. Citeşte tot articolul
De găsit umanului un loc în lume – Radu Vancu, „Elegie pentru uman. O critică a modernității poetice de la Pound la Cărtărescu”
De ani buni, citesc literatură umărind căile prin care se poate salva ceea ce este profund omenesc în om, atentă mai ales la respirația vieții, în lipsa căreia și esteticul, și moralul își pierd din importanță, dacă nu cumva se anulează. Așa că titlul cărții publicate de Radu Vancu – Elegie pentru uman. O critică a modernității poetice de la Pound la Cărtărescu – nu avea cum să mă lase indiferentă. Pe urmele lui Ion Mureșan, Radu Vancu privește literatura ca pe un sistem imunitar, capabil să-l ajute pe om să supraviețuiască, să-l învețe pe om să fie uman. Citeşte tot articolul
20 de romane românești celebre, scrise înainte de 1989, puse pe hartă
Știți deja că Bookaholic este o revistă online dedicată vouă, dependenților de lectură, care și-a dorit dintotdeauna să vorbească despre cărți relaxat și să folosească, acolo unde a fost posibil, mijloace contemporane pentru a aduce literatura (în special pe cea română) mai aproape de public. Vă amintiți, de exemplu, de vizualul Eminescu #Cool #FB #Iarba sau de Bookaholic în 2014 sub formă de infografic, pentru a da doar două exemple. Citeşte tot articolul
Se deschid cerurile de Sânziene
23 iunie 2015, orele 19.30 – 21.30, în Grădina Interioară de la Școala Centrală, strada Icoanei nr. 3-5, din București „Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească...”. (Mircea Eliade) Citeşte tot articolul
Moartea este mai frumoasă atunci când visezi. „La ţigănci” (Unteatru)
Cred că odată cu nuvela La ţigănci mi s-a deschis cu adevărat apetitul pentru literatură. Dacă o citeşti la vârsta potrivită, adică în prima parte a adolescenţei, poate să aibă un asemenea efect. M-a făcut iniţial să-mi doresc să citesc scrieri în acelaşi stil, iar apoi pur şi simplu să citesc. Şi acum caut acel sentiment pe care mi l-a lăsat L” – dorinţa de a vedea mai mult dincolo de ceea ce interpretează simţurile noastre imediate, de a crede că poate să existe ceva mai mult decât ne-o arată realitatea, că în plină existenţă de zi cu zi, putem să descoperim ceva „altfel”, trebuie doar să ştim să privim şi să fim deschişi. Plus că, de atunci, am simţit că Bucureştiul are o altă încărcătură, Mircea Eliade a ştiut mereu să învăluie acest oraş într-o aură mitologică şi să te facă să îl priveşti cu alţi ochi, cel puţin mai îngăduitori. Deşi consider că Eliade are şi un mare potenţial teatral, nuvelele sale nu au intrat prea mult în atenţia scenei româneşti (poate pentru că, în general, literatura fantastică nu atrage atât de mult), aşa că montarea după La ţigănci”, la Unteatru, cu premiera în octombrie 2014, a fost o surpriză. Cu atât mai mult cu cât se îndepărtează total, şi bine face, de celebra reprezentaţie a lui Alexander Hausvater, în urmă cu aproximativ zece ani, la Teatrul Odeon. Citeşte tot articolul
2014-ul meu literar – Silvia Dumitrache
Anul 2014 a fost un an bogat literar, atât în ceea ce priveşte cărţile descoperite, cât şi evenimentele şi spectacolele realizate după cărţi. Mai mult decât în alţi ani, am reuşit să-mi extind aria de preferinţe de citire şi am inclus în lista mea şi volume care se află la graniţa dintre ficţiune şi nonficţiune, dar şi cărţi de nonficţiune. A fost, de asemenea, un an excelent în ceea ce priveşte dialogurile cu scriitorii, atât români, cât şi străini. Citeşte tot articolul
Tozgrec de Ioan Petru Culianu sau despre arta manipulării
Ioan Petru Culianu, istoricul religiilor cunoscut drept urmaș al lui Mircea Eliade, a fost și un prozator talentat. Și-a dovedit iscusința atât în scrierile de tinerețe, adunate în volumul Arta fugii, volum reconstituit postum de către Tereza Culianu-Petrescu, cât și în cele de maturitate, ca Jocul de smarald sau Pergamentul diafan. Nu despre unul din aceste volume va fi vorba în cele ce urmează, ci despre un altul, publicat, de asemenea, postum. Mă refer aici la Tozgrec (Polriom, Iași, 2010), scris între 1981-1984, pe când Culianu era profesor la Groningen. Citeşte tot articolul
Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară de Andreea Răsuceanu
Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară de Andreea Răsuceanu este o carte ce propune un nou unghi de abordare a literaturii lui Mircea Eliade, pornind de la o disciplină mai recentă în ştiinţele umane: geografia literară. Folosind conceptele propuse de geografia literară, autoarea chestionează legăturile care există între spaţiul geografic şi spaţiul literar – în cazul lui Mircea Eliade, între Bucureştiul aşa-zicând real şi Bucureştiul ficţional, spaţiu recurent – în varianta lui de oraş modern sau de spaţiu mitic –, atât de prezent în literatura lui Eliade. Citeşte tot articolul
Mircea Eliade despre Yoga
Este bine cunoscută fascinația lui Mircea Eliade pentru India. Încă de la 14 ani, a început studiul sanscritei, în paralel cu persana și ebraica. Este, mai apoi, atras de Renașterea italiană, perioadă tratată, de altfel, în lucrarea sa de licență. Călătorește în Italia, de unde, în 1928, îi scrie unui maharajah, personaj pitoresc evocat într-unul dintre articolele sale din perioada indiană, căruia îi solicită o bursă de studii în India. Maharajahul – prea risipitor, cum se va dovedi mai târziu, cu diverșii învățăcei care îi solicitau bani – îi acordă bursa. Banii pentru a ajunge în India, însă, i-au fost dați de un unchi, unchiul Matache, evocat și el, destul de spumos, în memoriile mai târzii. Citeşte tot articolul
