Tag: haruki murakami

Cum să citiţi mai mult (mult mai mult) în 2018

Suntem, nu e niciun secret, pe ultimele locuri din Europa când vine vorba de achiziţia de cărţi noi şi de lectura acestora. Sondajele arată că citim puţin şi că ne petrecem timpul liber preferând alte activităţi (divertisment, plimbări, excursii etc.). Dacă ne gândim la cum se eliberează marile oraşe în weekend-uri (sau cel puţin Bucureştiul), nu trebuie să mai cântărim prea mult în ce măsură un astfel de exod se face spre vreo Mecca a lecturii. Cu alte cuvinte, abia aşteptăm să ne bucurăm de timp liber, dar nu strecurăm întotdeauna în bagaje şi o carte. Citeşte tot articolul


Cum să scapi de un blocaj de lectură. Prin lectură. 7 recomandări

Se întâmplă uneori, din varii motive, să lăsăm deoparte cititul, să ne amânăm titlurile noi, proaspăt aşezate în raft, să ne simţim în tot acest timp nemulţumiţi din cauza faptului că ne confruntăm cu o asemenea pauză de la lectură şi, totuşi, să nu citim niciun rând. Trec zile, săptămâni, chiar luni în şir şi nu ştim cum să ne redescoperim pasiunea pentru lectură. Fiindcă, da, uneori şi aceasta ia pauze, oricât de mult ne-am încăpăţâna să credem că putem citi numărul de cărţi propus într-o lună sau într-un an. Citeşte tot articolul


17 frici de scriitor (și nu numai). Cum să te vindeci de frică prin „Lecţii de magie”

„Într-o zi, Hans se îmbolnăveşte de frică pe stradă.” – Sigmund Freud

Sunt câţiva autori preferaţi la care mă gândesc ori de câte ori am nevoie de un plus de creativitate. Sunt acele nume care-mi vin primele în minte imediat ce rostesc cuvântul, în căutarea unor idei noi sau din dorinţa de a găsi motivaţia pentru un proiect anume. Când mă gândesc la Elizabeth Gilbert însă, nu am în minte doar creativitate, ci şi o cantitate foarte mare de muncă, un spirit organizat, sincer, şi un scriitor care a reuşit să surprindă prin fiecare carte pe care a scris-o. Citeşte tot articolul


De ce citim, suntem cititori sau competitori? Răspunsurile unor scriitori faimoşi

Nu ştiu dacă ar trebui să încep acest articol cu întrebarea „De ce citim?” sau, mai degrabă, „Pentru cine citim?”. Aş spune că, desigur, citim pentru noi, dar suntem oare atât de sinceri faţă de noi înşine pentru a fi în întregime siguri că nu citim şi din alte motive? Un prieten drag ne dăruieşte o carte. Subiectul nu e pe gustul nostru, dar citim cartea... de drag. Persoana de care ne-am îndrăgostit până peste cap ne promite că titlul pe care tocmai ni l-a recomandat o să devină cartea vieţii noastre! O citim, fără a pune vreo clipă la îndoială recomandarea făcută. Citim cărţi despre care aflăm în grupuri din social media, site-uri de recenzii, bloguri literare. Motivele noastre variază şi depind, bineînţeles, de fiecare cititor în parte. Citeşte tot articolul


10 sfaturi despre scris de la Haruki Murakami (din „Meseria de romancier”)

M-am reîndrăgostit de Haruki Murakami prin Meseria de romancier. Chiar dacă nu am fost întotdeauna de aceeași părere cu el de-a lungul celor 12 eseuri din acest volum, admirația pentru stilul său franc, pentru curajul de a se raporta la sine și la propriile scrieri lucid, fără menajamente și fără ocolișuri, pentru subiectivitatea fățișă, a fost necontenită. E o provocare și un privilegiu, cred, să intri în lumea lui Murakami. Îți deschide ușa și te lasă să privești înăuntrul procesului său creativ, minții sale, vieții sale. Nu ai cum să te plictisești citindu-l, fie că ești sau nu fan Murakami, fie că i-ai citit ficțiunea ori ba.  Citeşte tot articolul


Fanii scriitorului Haruki Murakami au stat noaptea la coadă pentru noua sa carte

Este un vis mai vechi de-al meu să văd bibliotecile şi librăriile pline ochi şi cu nişte cozi lungi la ghişeu. Să fiu nevoită să ocolesc o sută de oameni care aşteaptă cuminţi, toţi cu câte o carte, două, trei sau zece în braţe. Şi, chiar dacă singura dată când am văzut o astfel de coadă era la teatru şi afară ningea, iată că, în Japonia, fanii lui Haruki Murakami au stat noaptea la coadă pentru a se asigura că se numără printre primii care pun mâna pe un exemplar din noua carte a autorului. Citeşte tot articolul


Vegetariana - Han Kang

Cronică: „Vegetariana”, de Han Kang

Dacă-i răpeşti unui om obişnuit minciuna vieţii, îi răpeşti totodată fericirea. Aceasta este una dintre replicile doctorului Relling în piesa de teatru „Raţa sălbatică”, semnată de Henrik Ibsen. Sigur că, abia mai târziu, morala unei vieţi ruinate se dezvăluie printr-o altă replică a aceluiaşi domn Relling. Viaţa merită şi poate fi trăită atâta vreme cât nu intervin alţi oameni pentru a-i strica fericirea şi armonia. Pentru a încerca să scoată la iveală, cu alte cuvinte, adevărul cui? Căci în Vegetariana, romanul atât de faimos al lui Han Kang, fiecare încearcă să demonstreze un adevăr care curtează fanatismul. Citeşte tot articolul


Mircea Ivanescu - Versuri

Cărţile care îi plac pisicii mele sau ce preferă un cititor care toarce

Nu vă lăsaţi păcăliţi de titlu. Azi am preluat controlul tastaturii. Mă mândresc chiar cu o viteză de scriere uluitoare, pe care o ascund, însă, de proprietarii laptopului. N-aş vrea să-i fac să se simtă mai puţin îndemânatici. Ca atunci când îmi pun mâncarea în farfurie, de exemplu. Dar asta e o altă discuţie. M-am gândit să fac o listă lungă de lecturi pentru că, ştiţi, eu sunt o pisică mare amatoare de lecturi. Extrag periodic din bibliotecă, pe furiş, cărţile noi şi mă retrag cu ele în colţuri în care ştiu că nu mă va găsi nimeni. Citeşte tot articolul

Haruki Murakami şi cel mai lung interviu din istorie

Poate că unii dintre noi s-au numărat printre cei care au dorit să afle un răspuns direct de la scriitorul Haruki Murakami. E cât se poate de firesc, totodată, ca pentru o activitate atât de bogată, un scriitor să primească întrebări cât mai variate şi, cu siguranţă, din cele mai neobişnuite. Dar probabil că nici scriitorul însuşi şi nici cei care l-au ajutat să lanseze site-ul temporar, destinat acestor mesaje de la cititori, nu s-au aşteptat la cele 37.465 de întrebări. Citeşte tot articolul

Din atelierul de lucru al lui Tracy Chevalier

Îmi plac la nebunie mărturiile scriitorilor despre modul lor de lucru, despre timpul dedicat scrisului, despre superstițiile legate de anumite locuri sau perioade (Isabel Allende, spre exemplu, se apucă de un nou roman în fiecare iarnă, pe data de 8 ianuarie, ziua în care a murit bunicul ei și în care s-a apucat de primul ei roman), despre felul în care se documentează sau își pregătesc tonusul pentru o nouă zi de muncă (Haruki Murakami aleargă vreo 10 km înainte de a se apuca de scris). Citeşte tot articolul


În dialog cu Firmin sau cum a dispărut poezia de pe rafturi

Îl văd. Într-un colţ al camerei, cu spatele la mine, înfulecă nemilos din Gellu Naum – Opere I. „Dumnezeule, o să termine volumul înainte să apuc să ajung la el!”. Dar să-l iau de coadă şi să-l arunc în stradă? Să-l omor, nici gând. E totuşi o fiinţă vie, chiar dacă e un şoarece. O să treacă la proză, acum se înfige în ea, stai numai să vezi. Deodată, ca şi cum ar fi simţit că îl privesc, se întoarce şi se uită ţintă la mine. „Bună seara!”, îmi spune, „mă iertaţi, nu am ştiut că sunteţi acasă. Eu sunt Firmin, cred că m-am lăcomit în seara aceasta”. Îmi arată, cu o privire vinovată, către primul raft din bibliotecă de unde lipseau toate cărţile. Toate volumele de Cărtărescu, înghiţite, unul după altul. Citeşte tot articolul

Cum scrii o carte. Sfaturi de la 10 autori celebri – din „Cum să citeşti un romancier”, de John Freeman

Există experienţe pe care, înainte de a le trăi, îţi place să ţi le imaginezi întocmai. De puţine ori, însă, ceea ce ai văzut cu ochii minţii va semăna cu realitatea. De la cafeaua băută în tihnă într-o sâmbătă dimineaţa până la romanul pe care îţi doreşti să-l scrii, imaginaţia e un joc continuu. Ajungi inevitabil la momentul în care, de exemplu, sâmbăta dimineaţa te trezeşti mahmur sau obosit sau intervine ceva şi atunci poţi să îţi iei adio de la cafeaua ta băută în linişte. Tot aşa, vine şi momentul în care va trebui să începi să scrii cartea pe care ai tot amânat-o. Citeşte tot articolul