Un interviu de la sfarsitul anilor ’50 arata doi oameni foarte seriosi, in their 50s, incercand sa demonstreze cum Lolita nu e o carte despre Sex, asa cum se socase opinia publica a acelor timpuri, ci o carte despre Dragoste. Ce doi barbati middle aged sunt Nabokov si Lionel Trilling, unul dintre cei mai importanti critici americani ai secolului XX.

Am putea rezuma dialogul lor savuros & rasat dupa cum urmeaza:
Nabokov: I don’t want to touch hearts, and i don’t want to affect minds. I want to produce that littele sob in the spine of the artist reader.
Trilling: The book is shocking. It is this dramatic shocking love; it is not a book about an aberation, but about an acutal love, very full of tenderness and very full of passion.
Nabokov: They think in cliches. Sex has become a literary cliche and this is what blinds them.


Suntem la sfarsitul anilor ’50 si lumea castiga un nou cuvant – nimfeta (the nimphet). Intre timp Lolita a devenit un icon, nimfeta este un brand cultural, pop, mereu in voga, iar cartea in continuare un fruct interzis, care face sa se arcuiasca si azi multe coloane vertebrale, dar si ideologii. Sa nu uitam ca una dintre cele mai cunoscute si actuale carti despre cenzura islamului este Citind Lolita in Teheran.

Cat despre Humbert Humbert, cea mai cuprinzatoare si frumoasa imagine a lui o da tot Nabokov in interviul de mai sus: “He is drawing and shaping and erasing and redrawing the bars of his cage. The cage is his passion”.

owner Designist.ro, fost redactor Casa Lux; colaborări în presa culturală: Dilema Veche; co-autor al romanului colectiv Rubik


Un comentariu
  1. Pingback: FEMEI DIN UMBRA | Jurnalim's Blog

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *