Bookaholic

În urmă cu o săptămână făceam o incursiune în poezia care de-a lungul timpului a fost pusă pe muzică. De altfel, poezia şi muzica au fost iniţial două arte ce mergeau mână în mână, inseparabil una de cealaltă. Ori epocile au curs ciclic şi, invariabil, istoria a ajuns să se repete, ori poezia pusă pe muzică a devenit actualmente un experiment artistic, la care din când în când se apelează pentru sublinierea unor idei şi/ sau sentimente. Spun asta pentru că aseară am fost la lectura “mizele poeziei”, susţinută de poetul Răzvan Ţupa la librăria Bastilia, primul dintr-o serie pe care instituţia ante-menționată doreşte să o continue şi cu alţi poeţi, și care a adus muzica și poezia sub același acoperiș.

După cum însăşi Luiza Vasiliu a descris în deschiderea evenimentului, nu exista un poet mai potrivit pentru începerea unei serii de lecturi publice ca Răzvan Ţupa, mai ales pentru că el are experienţa câtorva ani în care a încercat să transforme poezia într-un fenomen cu o mai largă acoperire decât unanim acceptată în societatea şi literatura noastră din ultimul secol.

Răzvan a lecturat aseară câteva poeme din cel mai recent volum al său, “poetic. cerul din delft și alte corpuri românești”, apărut la Casa de Editură Max Blecher, şi a susţinut inclusiv un recital – să zicem – dadaist, pornind de la una din cele mai recente ediţii ale României Libere, totul pe un fundal sonor cumva improvizat, dar şi potrivit pe stilul poetic al “cerului din delft”, oferit de Vladimir Coman-Popescu aka Bandesnaci.

Acesta din urmă era un nume necunoscut pentru majoritatea celor veniţi acolo, dar, din ce am dedus foarte repede, Bandesnaci este un instrumentalist şi un inginer de sunet cu un foarte mare potenţial, care, până una-alta, pe noi ne-a convins că ar fi sufletul muzical pereche al lui Răzvan Ţupa.

Evenimentul a fost mai mult decât o lectură, exact precum şi-a dorit Luiza Vasiliu, cea care a organizat întreaga serată la Librăria Bastilia. Un performance înrudit cu un spectacol de teatru şi vecin cu psihedelia poetică beat (măcar după sunet şi senzaţiile create celor din public), lectura ne-a oferit ocazia să redescoperim “cerul din delft” ca având altă culoare decât o avea în decembrie când i-am luat interviu lui Răzvan.

Mizele poeziei s-au bucurat de un public neaşteptat de numeros, iar asta mai ales pentru că, la o staţie de autobuz de Piaţă Romană, bucureştenii se adunau în centrul oraşului pentru încă o seară de protest. Fireşte, evenimentul a fost organizat cu mult înaintea declanșării manifestelor sociale, dar nu cred că ar fi avut efectul final fără ele.

Răzvan este un poet protestatar împotriva regulilor poetice, sertarelor în care sentimentele şi regulile lingvistice sunt din când în când îndesate. În felul său specific, a avut complici câteva zeci de oameni într-un alt fel de protest, unul cu o miză culturală, ce a reunit sub acoperişul Bastiliei (nume foarte sugestiv pentru o perioadă a manifestărilor mai mult sau mai puţin violente), atât partizani ai protestatarilor din Piaţa Universităţii cât şi indecişi sau oameni contrariaţi de aceleaşi evenimente sociale.

Pentru o oră şi jumătate, Bastilia şi-a mutat aseară edificiul în Elveţia, performence-ul lui Răzvan Ţupa (feat. Bandesnaci) fiind liniştitor, up-lifting, haios în unele părţi, profund în altele, şi s-a transformat într-un motiv de a urmări lecturile pe care librăria din Piaţa Romană le va mai găzdui.

Între timp, la fel de liniştitor, astăzi a început să ningă în Bucureşti. Ceva mai demoratic de atât parcă nu ar fi putut rezulta…

foto: Elena Borras Garcia