Aminteam ceva mai demult (aici și aici) despre preferințele muzicale ale lui Haruki Murakami la care acesta face referire în aproape toate cărțile lui. Cei care cunosc romanele scriitorului japonez știu cât de des amintește de muzica clasică și muzica rock, de jazz și de folk, genuri muzicale care-i sunt pe plac și pe care le ascultă mai tot timpul, chiar și atunci când scrie (se pare că Murakami are acasă mai mult de șase mii de înregistrări).

S-a spus de altfel despre scriitura lui că ar avea o muzicalitate aparte, detaliu născut, nu doar din talentul lui de a scrie, ci și din plăcerea de a asculta muzică (există chiar și o carte pe tema asta, “Haruki Murakami and the Music of Words“).

Murakami1Referințele la piese, cântăreți, compozitori, albume, formații există cu duiumul în romanele lui – numai dacă amintim de The Beatles (“Norwegian Wood”, “Yesterday”) și Cream (“White Room”) din “Pădurea norvegiană”; de Pat Boone (“I’ll Be Home”), Bob Dylan (“Like A Rolling Stone”, “Watching The River Flow”) și Marvin Gaye (“I Heard It Through The Grape”) din “La capătul lumii și în țara aspră a minunilor”; sau de Otis Redding (“Dock of the Bay)” și de Prince (“Sexy Motherfucker”) din “Kafka pe malul mării” -.

Personal, am tot vrut să-mi fac măcar un playlist cu toate titlurile muzicale de care amintește Murakami (dacă nu să-mi cumpăr toate discurile acelea, așa cum sunt convinsă că au făcut sau fac fanii lui adevărați) dar nu am reușit încă. Pentru cei care, ca și mine, își doresc dar n-au apucat încă să facă asta, recomand acest site simpatic, în care veți găsi cartea și referințele muzicale, dar și pe acesta. Sigur știți și voi altele, poate ne dați și nouă linkurile:)

Surse foto: conceptualpaths.combookalikes.wordpress.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *