Nu am fost niciodată fan vreo formație, vreun artist sau scriitor. Nu am putut să-mi focalizez entuziasmul și venerația asupra unei personalități, deși îmi plac multe. I-am invidiat, în schimb, pe toții aceia care știu despre preferații lor mai multe, poate, decât știu despre ei înșiși. Așa cum sunt așa zișii “Janeites” – după cum sunt numiți fanii scriitoarei Jane Austen, printr-un termen inventat în 1894 de către George Saintsbury în prefața la o nouă ediție a cărții “Pride and Prejudice”.
Pentru acești fani, anul 2013 este unul special pentru că acum se sărbătoresc 200 de ani de la publicarea marelui roman despre iubire și clase sociale “Pride and Prejudice” (28 ianuarie, 1813). Un an în care fanii îi vor dedica scriitoarei tot felul de evenimente, de la workshop-uri, conferințe, lecturi publice și până la performanceuri, expoziții și festivaluri (site-ul prideandprejudice200.org.uk este doar un exemplu de agendă cu activități create în jurul bicentenarului).
Se știe că popularitatea enormă a romanelor lui Jane Austen a creat în timp, o adevărată austenmanie, începând cu nenumăratele pelicule și adaptări tv gen versiunea din 1940 a fimului “Pride and Prejudice”, cu Laurence Olivier și Garson Greer, mini-seria adaptată în 1995 de BBC după aceași carte, cu Colin Firt în rolul domnului Darcy, musicaluri Bollywood și filme cu zombie, romane gen “Austenland”, de Shannon Hale, a cărei eroină își petrece vacanța într-un parc cu tematică Jane Austen, și până la povești porno gen “Darcy the Sexobot” (steamydarcy.com). Dintre toate romanele lui Austen, cel mai mare succes a avut, se pare, “Pride and Prejudice” – denumit inițial “First Impressions” și respins înainte de a fi publicat din grija unui editor pe nume Thomas Egerto -acesta vânzându-se în aproximativ 50.000 de exemplare în fiecare an doar în Marea Britanie (scrie bbc.co.uk) și având, asemenea “Lolitei” lui Nabokov, o extraordinară influență asupra culturii pop moderne, începând cu “Bridget Jones’s Diary” și până la povestea lui Carrie și Mr. Big, din “Sex and the City”, după cum remarcă Erin Strecker în “Entertainment Weekly”.
Totuși ce anume face ca oamenii să fie înnebuniți după cărțile lui Austen? Poveștile despre femei tinere din clasa de mijloc a Angliei începutului de secol XIX, despre relația dintre bani și căsătorie. Umorul. Inteligența cu care descrie fapte și personaje. Faptul că multe din trăsăturile sufletești ale personajelor sale corespund sensibilităților din lumea modernă. Acestea ar fi doar câteva.
Cert este însă că fanii lui Austen nu fac doar să îi citească și să-i discute cărțile – cum vedem, spre exemplu, în cartea americanului Karen Joy Fowler ,“The Jane Austen Book Club” (care a fost și ecranizat dealtfel) – sau să-i colecționeaze obiecte ce i-au aparținut odată – așa cum e cazul cântăreței pop rock Kelly Clarkson, care a cumpărat vara trecută un inel din aur și turcoaz ce i-a aparținut cândva scriitoarei –. Ci merg mult mai departe, până la a-i completa scrierile, combinând personaje din romane diferite și creându-le, uneori cu ajutorul cititorilor, destine noi – așa cum se întâmplă în cartea interactivă a britaincei Emma Campbell Webster, “Being Elizabeth Bennet: Create Your Own Jane Austen Adventure”, în care se întâlnesc cele mai iubite personaje ale lui Austen și în care destinele lor sunt hotărâte de către cititor.
Două exemple semnificative în sensul ăsta sunt și austen.com și pemberley.com, două site-uri cu informații despre tot ce are legătură cu Jane Austen, pe care “The New York Times” le numea în 2010 “cele mai mari două biblioteci online dedicate ficțiunii lui Austen” (apropos, romanele lui Austen sunt singurul exemplu de literatură casică ce a generat considerabile colecții online de astfel de scrieri). Sute de povești inspirate de cărțile lui Jane Austen sunt dezvoltate pe aceste site-uri în așa zisele “fan fiction” sau “fanfic”, scrieri elaborate de fanii unui scriitor pe baza personajelor sale” (site-urile sunt considerate adevărate școli de “fan fiction”).
<Scriitorii “fanfic” nu își asumă faptul de a atinge performanțele literare ale domnișoarei Austen. Însă simțim nevoia de a răspândi în lume personajele și poveștile pe care le-a creat ea>, mărturisea Ann Haker, fondatoarea siteului austen.com, care spune că scrierile lui Austen au multe scene neexplicate, cum ar fi cea de-a doua propunere în căsătorie pe care i-o face Darcy lui Elizabeth Bennett. ”Dacă Jane Austen nu a reușit să scrie despre aceste lucruri, ne simțim obligați să facem noi acest lucru în locul ei”, spunea Haker. Ar mai fi apoi finalurile cărților sale care, așa cum spune Laurie Kaplan, profesor de engleză la Goucher College (Baltimore) nu sunt atât de plăcut “ambalate” precum cele ale altor scriitori din epocă, ceea ce ar intriga cititorul-fan făcându-l să-și imagineze alte finaluri.
Modul în care fanii Austen scriu aceste povești diferă de la o comunitate online la alta. Dacă pemberley.com încearcă să imite stilul lui Austen, începând cu imaginarea acelor “scene lipsă” și până la repovestirea acțiunilor din diferite puncte de vedere ale personajelor, austen.com, în schimb, permite interpretări mai fanteziste, povești în care personajele lui Austen se întâlnesc cu cele din alte romane sau din seriale tv gen “Buffy the Vampire Slayer”, în care vampirița Slayer luptă împotriva forțelor întunericului.
Sunt povești hrănite de alte povești care și acum, după 200 de ani, îi inspiră în fel și chip pe cititori. Sunt extensii ale unei lumi ghidată de iubire, diferențe sociale, mândrie, prejudecată; o lume care nu diferă prea mult de cea în care trăim noi astăzi decât poate în ceea ce privește anumite “adevăruri universal recunoscute”, cum numește, spre exemplu, Jane Austen, chiar la începutul romanului “Pride and Prejudice”, faptul că “un burlac, posesor al unei averi frumoase, are nevoie de o nevastă”. Nu de alta, dar știm că femeia din secolul XXI este capabilă să-și construiască singură averea:)
Surse foto: radiotimes.com, storytellerdiamond.wordpress.com, fanpop.com, janeaustenreviews.blogspot.ro
