N-am ştiut niciodată care e cea mai bună soluţie când pleci în călătorii lungi, mai ales în cele în care îţi cari rucsacul în spate şi te plimbi dintr-un loc un altul. Cum ar fi, să zicem, o luna jumate de backpacking prin Asia. Sau chiar şi pe drumuri mai scurte dar nu genul de vacanţă all inclusive, unde te dai jos din avion şi intri direct în hotel.
Să nu citesc nimic o perioadă atât de lungă de timp nu prea e acceptabil. Să car cu mine câteva kilograme de cărţi iese din discuţie. Da, ştiu, Kindle, dar parcă nu mă omor după cititul pe tabletă (apropos, aţi văzut că azi Kindle a lansat chestii noi? Tableta, reader cu touch şi altele. Detalii aici). Plus că nu se găsesc prea multe cărţi în format electronic, în română zic. Ce faci, de exemplu, dacă ţi se pune pata să citeşti ceva anume?
Pentru o săptămână-două, hai să zicem că-ţi iei la tine una-două cărţi groase şi ceva mai dificil de citit (să nu le termini repede), dar care sigur urmează să-ţi placă. Preferabil printate pe hârtie uşoară.
De fapt, asta cu hârtia e o problemă. Am găsit acum câteva zile la ai mei în bibliotecă ghidul National Geographic pentru India, cel scos de Adevărul. Era atât de grea cartea aia! Cum să faci un ghid de călătorie care cântăreşte căt un sfert de rucsac? Şi nu vă imaginaţi că e mare, pur şi simplu e printat pe o hârtie de bună calitate, dar foarte grea. Nu le-o fi trecut prin cap că nu toată lumea ia ghidurile astea să le ţină de bibelou pe raft şi că unora chiar le trece prin cap să le bage în bagaj? Hmmm.
Ghidurile de călătorie sunt de obicei foarte light. Luaţi un Lonely Planet, de exemplu. Chiar gros fiind, nu cântăreşte mare lucru, fiind perfect atât pentru băgat în bagaj, cât şi pentru luat cu tine prin oraş. La fel şi alte ghiduri care sunt gândite pentru a fi plimbate. Şi NatGeo e gândit la fel, doar că ediţia în română pare-se e de ţinut în bibliotecă. Revenim.
Bineînţeles, poţi cumpăra cărţi de acolo. De cele mai multe ori, asta e o soluţie mişto mai ales dacă vrei să intri în atmosfera locului şi prin lectură. O carte despre Pol Pot are cel mai mult sens şi emoţie când e citită în Cambodgia, în drum spre Killing Fields. Ce faci apoi cu ele? Păi le păstrezi, le faci cadou sau le laşi la book corner-ele de la guest house-uri. Sau le trimiţi acasă prin poştă.
Colţurile astea cu cărţi din hosteluri sau guest house-uri sunt o mare invenţie. Backpackerii care călătoresc cu lunile sau anii lasă cărţile terminate şi îşi aleg dintre cele de acolo, pe care le lasă la următorul hostel după ce le-au citit. Foarte tare ideea în sine, dar rar găseşti altceva decât Twilight, ghiduri de călătorie, Dan Brown sau Harry Potter.
Poate vă gândiţi că n-ai timp să citeşti într-o vacanţă când eşti mereu pe drumuri. Ba tocmai de asta. Petreci mult timp în avioane, autobuze, trenuri, tuk-tuk-uri, bărci, maşini ia-mă nene. Aştepţi prin gări, aeroporturi sau la marginea drumului. În locuri de genul ăsta, programul e relativ, oricând se poate strica autocarul în câmp şi, pentru că nu merge cu ciocanul, trebuie să aştepţi câteva ore să vină altul. Sau, când ajungi seara acasă după o zi plină-plină, rupt de oboseală, nu-ţi vine să faci altceva decât să zaci într-un hamac în grădină cu o carte.
Cum e să pleci pentru câteva luni bune şi să duci cu tine un sac de cărţi ştie Alina. 🙂 Tot ea ştie şi cum e să-ţi iei o grămadă de cărţi de acolo şi să le trimiţi prin poştă în România (chiar, v-am zis că toţi bookaholicii, adică bookaholicele din redacţie, călătoresc foarte mult?). Ne povesteşte ea. 🙂
Ce citim? Păi şi aici e o dilemă care, bineînţeles, e rezolvată de fiecare după bunul său plac, chef şi situaţie. Îmi place să citesc cărţi legate de locul unde mă duc. De exemplu, dacă n-aş fi citit-o, mi-aş fi luat cu mine în India Copiii din Miez de Noapte a lui Rushdie. Poţi citi şi înţelege altfel Citind Lolita în Teheran în Iran. Sau sudamericani în America de Sud. 🙂 Sau On the Road prin State. Sau portughezi în Lisabona. Nu ziceţi Eat, pray, love, n-am de gând să citesc asta în Bali, deşi sunt convinsă că toţi, mai ales toate, o fac.
Mai sunt şi obsesiile personale de moment. Ce faci dacă eşti în perioada jungiană şi nu te poţi dezlipi de opere complete nici în vacanţă? E frumos să facă şi cărţile o plimbare. 🙂
Personal, nu-s adepta lecturilor uşoare în vacanţă. Bine, înţeleg că nu poţi sta cu burta la soare şi să citeşti Heidegger, dar nici să citim de dragul de-a citi. De aceea, zic să alegeţi cprţi frumoase, poveşti interesante. Fain e că rămân mai clar în minte, asociate cu o stare. Îmi amintesc şi acum cum am citit Matei Iliescu de Radu Petrescu patru ore pe un vapor.
Oricum, acolo vei găsi mereu cărţi noi. De la gastronomie locală până la poeţi contemporani, de la poveşti de călătorie până la poveşti tradiţionale, orice ţară are cărţi de împărtăşit.
Pe bune, voi cum faceţi cu cărţile în vacanţă? Le puneţi în bagaj, cumpăraţi de acolo sau (sper că nu) luaţi o pauză de la citit?
Să fii în perioada jungiană înseamnă să stai în faţa rucsacului, cu cîteva ore înainte de decolare, ca un cîntar de aprozar care are pe un talger Arhetipurile şi inconştientul colectiv şi pe celălalt Psihologia religiei estice şi vestice. Nu ajută nimic, dar nimic. În cele din urmă, sfatul unui prieten ferm face multe şi trece totuşi în bagaj talgerul numărul doi. Dacă mi-a folosit acolo la ceva? Hmmm…da, m-am simţit psihologic confortabil şi am citit un capitol despre yoga! Ce spune asta despre noi? Că sîntem uneori lacomi şi vrem să facem din vacanţă un fel de treabă utopică din care ne întoarcem mult mai breji şi mai scăpărători decît am plecat. Uneori se întîmplă, dar n-aş băga mîna în foc că are musai legătură cu nu ştiu ce opere complete transportate trans-continental. Dacă mă întrebi acum ce-aş face cu cărţile, aş zice una, două cu miez, din raftul de evergreenuri, şi restul, la faţa locului. Nimic nu se compară cu descoperirile pe nepusă masă şi cu surprizele de acolo. Şi mai e important de ştiut că cititul de ghiduri tot citit se cheamă şi tot pe drum se va face!
Te pui insa cu piticii de pe creier care pot striga tare in cor ca e momentul sa se regaseasca? Si eu zic ca pana la urma tot e cel mai bine acolo, cu ceva spicies locale literare, dar si asa – le trimiti apoi acasa prn păosta sa nu le cari in spate? Ziceti repede, ca maine plec :)))
Imi pare rau, dar din punctul meu de vedere un ebook reader este solutia perfecta. Nu se poate compara cu nici o alternativa. Dupa ani de carat carti dupa mine, terminat carti inainte de sfarsitul concediului, cautat carti in limbi inteligibile prin tari unde nici macar nu se folosea alfabetul latin… banii pe cele 2 ebook readere au fost cea mai buna investitie “de calatorie” pe care am facut-o vreodata. Ca sa nu mai spun ca un Kindle iti asigura material de lectura nou chiar si in fundul pamantului.
(Iar partea cu cartile de impartasit… nu intotdeauna. Acum cateva veri eram in Grecia cu 4 carti. 4 carti foarte misto, din pacate, pe care le-am terminat in primele 3 zile… si le-am recitit in urmatoarele 3, pentru ca singurele chestii tiparite de pe o raza de 4 kilometri erau reviste in greaca.)
Apropo de pitici, regasire, descoperirile de la fata locului… Ma surprinde si pe mine cum credem ca in vacanta avem timp de toate cartile alea ramase la jumatate, grele, asta e momentul pe care atata l-am asteptat sa le dam gata, bifam, inchidem, concludem etc. Nu prea e bine zic si imi tot zic.
Plecatul asta cu rucsacul mai mic sau mai mare prin locuri ne cere cu totul acolo, cu ghidul in mana, atenti la ce vedem, unde si ce mancam, unde dormim, la cum se uita oamenii la noi si noi la ei, la lumina, grafitti, case, asfintit. Evident ca vine si seara si daca nu poti sa dormi nici dupa plimbare iti trebuie o carte, dar nu cred ca asta trebuie sa fie prioritatea, ci doar desertul din cand in cand necesar.
A pleca cu maxim 2 carti, in cazul in care nu ai kindle/e-book mi se pare absolut suficient, iar la fata locului sau in drum spre fata locului, in functie de chef, pofte, context, sigur iti mai alegi ceva. Iar daca nu, stai si uita-te la lume si daca chiar te plictisesti solutia e sa schimbi locul, ca doar de aia calatoresti.
Pingback: Ce citesc bloggerii care călătoresc mult: Cezar Dumitru, Imperatorul « Bookaholic
Cismigiu et company de Grigore Bajenaru.
Ce-as lua cu mine ?
O Sfanta Evanghelie, cursul de ecuatii diferentiale, fotografiile Mamei si Tatalui meu si ultimele lor scrisori catre mine, sa-I ierte Dumnezeu !!
ultima noapte de dragostea intaia noapte de razboi
De cand am Kindle-ul plec cu el peste tot. Inainte imi luam in vacanta fix o carte sau doua si binenteles ca mai vedeam si la fata locului ce gasesc.
Din Amsterdam m-am intors fara exagerare cu bagajul de mana plin ochi de carti 😀 Incercam sa para ca de fapt cantareste cat un fulg dar imi rupea mana :))
Chiar iti recomand un Kindle. Este intr-adevar una dintre cele mai bune investitii 😉
Dimpotriva, exista mii de carti in romana pentru kindle! Trebuie doar sa stii sa scormonesti pe internet 🙂
Știu că se mai găsesc, dar unele nu-s prea legale. 🙂 Între timp au apărut, însă, cărți românești în format electronic și pe amazon. Prefer să le cumpăr decât să le downloadez ilegal, mai ales când știu ce probleme sunt cu piața de carte din ro și cât se luptă uneori editurile.