Nu o mai văzusem pe Nora Iuga de aproape jumătate de an. Ultima dată discutam chestii politice la o terasă bucureşteană. Nora îi dădea un aer boem pe care mi-ar fi plăcut să îl trăiesc în vremea interbelică. Totul până săptămâna trecută când poeta și-a aniversat cei 81 de ani, ocazie de a ne revedea… şi cum altfel mai bine decât la o lansare de carte?
“Conversaţia cu Nora Iuga” este un soi de serie de interviuri pe care Gabriela Gîrmacea le-a coordonat în volumul apărut la TracusArte. Lansarea a avut loc aseară la librăria Bastilia într-un cadru restrâns, prietenos, aproape familial, diferit de cum am obişnuit să vedem publicul la lecturile şi lansările care să poarte numele sau semnătura Norei Iuga.
După cum a fost prezentat, volumul nu se doreşte a fi musai un interviu în extenso pe cât o descoperire a omului pus în oglinda scriitorului. O cuceritoare precum ne-a obişnuit, octogenara a povestit de cât de mult s-a ferit până nu demult să se expună.
Dintr-o educaţie conservatoare primită de la părinţi şi trăindu-şi majoritatea vieţii în perioada pre-decembristă, a vorbi prea mult despre sine sau despre alţii devenise o zonă plictisitoare, trivială şi, uneori, periculoasă.
Apoi a menţionat că pentru un stăpân pe arta dialogului în proză, ea se consideră mai curând un scriitor de interviuri şi scrisori, prietenul său, scriitorul Constatin Abăluță, spunând la un moment dat despre Nora Iuga că este desăvârşită în acest fel de expuneri.
Făcând uşor tranziţia de la glumă la serios, subtil făcând referire la modul cum a fost de-a lungul timpului percepută de critica de specialitate din România, total opus de cea din Occident, scriitoarea a vorbit în cadrul lansării volumului Gabrielei Gîrmacea despre punctul în care a ajuns să simtă nevoia de a ieşi singură la rampă.
“Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu”, a citat Nora Iuga pe Moțoc, argumentând astfel că scopul “Conversaţiei” este acela nu numai de a nu se mai feri, dar și de a se face mai bine cunoscută și înțeleasă. Fără să facă apel la o formă de falsă modestie, aceasta a precizat că acumulând de-a lungul vieţii o lectură consistentă, şi-a dat seama că nu este sub nicio formă un scriitor mediocru, dar care, din contră, merită citit şi cunoscut de publicul său.
Volumul a fost prezentat de autoarea Gabriela Gîrmacea, poetul Cosmin Perța şi criticul Adina Dinițoiu, iar printre amănuntele atinse în discursul acestora s-a menţionat că forma “Conversaţiei cu Nora Iuga” nu este prin excelenţă cea a unui interviu. Pe alocuri spumoasă şi cursivă, suficient încât să supravieţuiască şi ca o povestire, în alte zone având inserate didascalii care conduc la forma unei piese de teatru, nouă această publicaţie ne-a părut genul de “must have” în bibliotecă, întru completarea colecţiei de şi despre un autor.
Dacă sunteţi curioşi în ce măsură visa Nora Iuga în adolescenţă să devină curtezană sau spioană, ce lecturi şi figuri istorice sau fictive au convins-o că aceste meserii i s-ar potrivi, volumul apărut la TracusArte se recomandă o lectură plăcută, uşoară şi interesantă, o alternativă de maxim bun gust la orice formă de cancan ce crede că face dezvăluiri senzaţionale.
În încheiere, am primit promisiunea că vom avea și noi propria conversație cu Nora, iar curand o veți citi și voi pe Bookaholic 🙂
