Mă întreb câteodată dacă editurile citesc blogurile pe care apar recenzii de cărţi. De multe ori, părerile exprimate aici sunt mai sincere, mai fără “spirit de gaşcă literară” şi mai autentice. Un puls bun al pieţii, aş zice.
Mihaela Ursa scrie cuprinzator, pe larg despre cartea lui Bogdan Suceavă – Noaptea când cineva a murit pentru tine (un titlu cel puţin straniu, nu ziceţi?).
Roman al identității în aceeași măsură în care este un roman al Revoluției (respectiv al transformării individului în „participant” la mulțime), Noaptea când cineva a murit pentru tine tratează lămurirea de sine în raport cu trei repere majore: mulțimea, fratele și tatăl. Identificarea în ambele sensuri cu „fratele” este cea mai vizibilă: cheia nu este creștină, ci mai degrabă magică.
Chestii Livreşti ne aduce în faţă Ricşarul, o carte a unui important şi din păcate necunoscut la noi scriitor chinez, Lao She.
romanul este unul psihologic, în sens dostoievskian, dar în care lipseşte misticismul. xiangzi, un ricşar tânăr şi viguros vine de la ţară şi se loveşte de mentalitatea urbană a beiping-ului (beijing), iar fondul romanului, pe care sunt tuşate cu delicateţe ironică întâmplările, constă în conflictul interior al personajului. cum spuneam, dostoievskieşte
Tot Dragoş a citit Carnetul Auriu al lui Doris Lessig, carte care i-a lăsat sentimente contradictorii.
la început, mi s-a părut o peltea tâmpă, feministă de tipul vai, noi, femeile, nu mai suportăm mitocănia bărbaţilor, trebuie să rămânem singure şi să ne creştem singure copiii. “bărbaţii nu mai sunt deloc necesari – fiindcă nu mai aveţi încredere în ceea ce sunteţi” (p.267)dar mai apoi, acţiunea a început să se răsfire ca un evantai, să devină o carte despre africa neagră văzută prin ochii unor tineri intelectuali, despre o scriitoare de succes, despre marxismul englez al anilor ’50, despre dragoste, despre singurătate…
Delia scrie pe filme-carti despre Magia în istoria intelectuală a Europei, un subiect incitant, de ce să nu fim sinceri.
Lynn Thorndike ofera in acest volum instrumentele necesare pentru a intelege pozitia si rolul magiei – deopotriva stiinta, arta, dar si altceva, cu mult mai subtil – poate credinta sa fie…in dezvoltarea societatii umane, in raport cu spiritualitatea si gandirea europeana. Si pentru cei profund interesati de acest subiect, bineinteles, cartea este doar un punct de pornire a urmatoarelor lecturi.
Despre Teama de Zbor (Erica Jong) scrie pe Boomlit, o carte cu mult erotism, multă psihologie, despre identitate.
Isadora, poetă, „nimfomană cerebral”, mereu în căutare de idei şi răspunsuri, profită de această călătorie pentru a-şi analiza viaţa. Suntem astfel părtaşi primei căsătorii cu un schizofrenic şi începutului căsniciei cu un psihiatru (!), devenim martori încercării ei de a se detaşa de părinţi şi urmărim demersul ei creator la Heidelberg.
Ce a mai citit Micawber? Multe! De exemplu, a citit cu atenţie Zăpada lui Pamuk, o carte despre intelectuali, dogme şi vălul islamic.
Ka, un poet şi ziarist turc trăitor de mai mulţi ani în Germania, revine în ţara de baştină nu se ştie exact de ce (dar… cherchez la femme!) şi ajunge la Kars, un oraş de provincie din nord-estul Anatoliei, unde se declanşase o adevărată epidemie a sinuciderilor printre tinerele musulmane care refuzau să renunţe la broboada islamică.
Tot la el găsim şi o cronică la Cartea Feţelor, de Brăduţ Ulmanu. Da, cartea aia despre Facebook. Mai că am citi-o şi noi.
Principalul plus al Cărţii feţelor e prezenţa exemplelor, a cazurilor concrete, cu oameni cu nume, prenume şi identitate asumate. Autorul îşi începe fiecare capitol de la un caz real. E un truc pe care îl va fi exersat îndelung în şcolile de comunicare americane, unde procedeul respectiv e lege.
Dacă am avut China, să ne îndreptăm spre Japonia. Pe Ginger Group s-a scris despre Ani de Aşteptare, cartea lui Fumiko Enchi despre femeia în societatea japoneză. Am citit-o acum ceva timp, e destul de tristă.
În ciuda firii sale dârze şi a eforturilor de a evita compromisul în viaţa de familie, protagonista este pusă în situaţia neplăcută de a-i alege lui Shirakawa o concubină tânară şi frumoasă, care să o ajute, potrivit spuselor bărbatului, la aşa-zisele treburi gospodăreşti.
