Bookaholic

Pentru ca vine 1 iunie, ieeei, si pentru ca nu da banii pe prostii, cumpara carti la copii. Suntem alaturi de voi in alegeri, nu de alta, dar visam cu ochii deschisi ce frumos ar fi sa mai primim si noi unele din cartile astea.

Carte cu Apolodor a fost cartea copilariei mele. Apolodor din Labrador era eroul meu molcom si cateodata trist 🙂 Inca pot sa recit “Dar Ilie sa n-auda/Nu mananca nici sa-l tai”, replica cu care maica-mea incerca sa ne faca sa mancam, bagandu-ne pe gat si pilda cangurului Ilie, care tare slabise. Nu mai are coperte galbene, e nou nouta si trebuie citita de orice pici. Sau ascultata in varianta audiobook.

Aventurile lui Habarnam pare ca a fost cartea copilariei tuturor prietenilor mei. Nu va puteti imaginea rusinea profunda pe care am incercat-o dupa 18 ani la intrebarea “Cum mah, tu nu ai citit Habarnam?” si nici goana prin anticariate si vanarea reeditarii si mersul la piesa ca sa vad si eu cine a fost Habarnam asta pe care toata lumea il stie si adora. Si a meritat, Habarnam e super! Mare veste mare: a aparut si Habarnam in Orasul Soarelui.

Alice in Tara Minunilor e o carte pe care o recitesti din copilarie pana la batranete. E, daca vreti, o tinerete fara batranete. Am recitit-o ultima oara acum 2 ani, fantastic, ce pot sa zic, insa mi-ar fi placut sa mut cu mine, in toti anii astia, Alice a mea veche, din copilarie, care nu stiu unde a disparut.

Cu  Micul Print la fel. Mi-am cumparat acum vreo 2 ani noua editie, mai lucioasa si cartonata. Nu poti sa nu zambesti, visezi, sa nu entuziasmezi, ce mai, cand o citesti. Si sa nu-ti para rau ca de multe ori ai uitat cat de simple sunt de fapt lucrurile care conteaza. O gasesti acum si in varianta pop-up, adica mai frumoasa, mai lucioasa, cu desene in relief.

Aventurile lui Arik n-a fos sa fie in copilaria noastra, dar ne bucuram sincer pentru copilaria altora. Mi-a placut mult povestea Ioanei Nicolae vizavi de carte: pentru ca nu gasea o poveste noua pentru fiul ei Gabriel de 5 anisori pe-atunci, Ioana a creat povestea lui Arik, “cel mic si cu botic”. Din prietenii care au citit-o citez: e foarte misto!

Antologia zmeilor e posibil sa fie la ora actuala cea mai faimoasa carte pentru copii. De curand a fost relansata pe suport de hartie si, motivul faimei crescande, si pe ipad, fiind prima carte in limba romana ce poate fi descarcata din App store. Asadar va fi si cartea pentru adolescentii care deja se joaca pe iPad.

Jurnalul unui pusti e pentru generatia de dupa 2000, un fel de carte-cult a lor, cei care au crescut Harry Potter si Hanah Montana. Si daca vrei ca pustiul tau sa citeasca, cred ca tintesti la sigur cu o astfel de carte. A aparut si al treilea volum, iar pachetul promotional care le include suna foarte bine.

Si pentru ca noua generatia a cam crescut cu carti 3D, ce poate suna mai palpitant pentru un pici decat o combinatie de dinozauri si 3D. Chiar la Bookfest am surprins un baietel pasind sigur pe el cu o astfel de carte in maini, pe care nu a avut rabdare sa o desfaca acasa. Recomandam Pradatorii, o calatorie 3D in preistorie, si Dinozaurii, enciclopedia tridimensionala.

Si sa nu uitam de literatura fantasy, unde aventurile eroilor contemporani ii tin pe cei mici cu sufletul la gura. Cea mai tare pare seria Goosebumps a lui R. L. Stine, asta ca sa nu fie mai prejos lecturile copilului tau decat ale colegilor lui.

Cele mai frumoase fabule ale lui La Fontaine, fireste, pentru ca nu poate sa treaca copilaria pe langa tine fara sa intelegi cu totul sensul sintagmei “greierele si furnica” sau “vulpea si strugurii”. Pe mine m-au distrat suficient in copilarie incat sa le recomand si altora.

Si pentru ca tot suntem la categoria cele mai: Cele mai frumoase povesti scrise de mari povestitori romani, Ion Creanga, Ioan Slavici si  Mihai Eminescu. Au fost pana la urma povestile copilariei tuturor, unde mai pui si scopul educativ: tot ii vor trebui copilului la scoala. Pentru varietate, exista si Cele mai frumoase povesti pentru copiii mai mici si mai mari, un bestseller al editurii Art.

Pe Cartea Junglei o declar best of, pe propria raspundere. Mogli este in continuare preferatul meu, am tremurat alaturi de el cand il urmarea Sherkan, am dansat de si mai multe ori cu Baloo, am cautat liane in padure si nu am gasit, asa ca mi-am rupt mana sarind din leagan intr-o poarta, am sssait in tot timpul asta Trussst in mee. Daca nu acum, atunci cand sa fie citita 🙂

Miturile Greciei antice o carte care m-a cam enervat la vremea aia, pentru ca venea cu insistenta parinteasca de a citi din ea, dar care tare a mai fost buna cand literatura la o alta varsta citind stiam care de unde vine si cu cine s-a batut. Vreti nu vreti, e un must… buy.

Calatoriile lui Gulliver… o frumusete de carte, mai ales ca vine cu acum in conditii grafice de exceptie. Cei mici vor fi fericiti sa descopere peripetiile uriasului si toate numele alea fanteziste. Si uite asa isi vor aminti de ele si cand sunt deja mari, si profa de literatura (engleza sau universala) ii va bate la cap cu subtextul, contextul, metatextul, de care vor uita imediat dupa curs.

Basmele romanilor pentru ca pur si simplu nu le putem ignora. Colectia completa de la Curtea Veche e pachetul de temelie pentru miturile, basmele si eresurile autohtone, care, fara urma de partriotism exacerbat o spunem, nu trebuie puse la naftalina in contextul Harry Potter sau Hanah Montana. Dar Harap Alb pe cal alb si Ileana Cosanzeana ce au domne’?

Capitan la 15 ani sau un alt fel de a spune: nimic fara Jules Verne. Tin minte ca am primit carte asta cand aveam 9 ani si nici ca imi mai putea ajunge cineva la nas dupa ce am citit-o. A ramas cumva preferata mea desi toti imi spuneau ca sunt prea fraiera daca nu cred ca cele mai tari sunt Insula misterioasa si 2000 de leghe sub mari. Ei bine da, gusturile nu se discuta!

Ciresarii – aici atingem un subiect foarte sensibil. Se fac taberele, pe locuri, fiti gata start. Cartea asta a starnit iubiri autentice, simpatii eterne, antipatii ireversibile, amintiri de nesters. Odata ce ai verbalizat “Ciresarii”, pregateste-te sa auzi cine cu cine, de ce, de ce nu, ba era asa, ba nu, mah, era altfel, cum a putut mah sa nu-ti placa de Laura… Evergreen!

Si pentru ca dilema tinerei generatii ramane Care-i faza cu cititul, recomandam calduros cartea coordonata de Liviu Papadima, pentru ca la aceasta intrebare raspund multi oameni mari care i-ar putea convinge atunci cand voi, dragi parinti, pareti pur si simplu prea autoritari 🙂

Spor la cadouri si la citit!