Înainte să deschizi oricare dintre cărţile lui Ian McEwan, e bine să te întrebi cât eşti de dispus să te adânceşti în opusul a orice ai fi încercat, ca un exerciţiu uman natural, să reprimi, să maschezi în happy-end-uri hollywoodiene sau rezolvări light. Cărţile lui  McEwan sunt, fără îndoială, accesibile- însă necesită o disponibilitate anume, iar dacă obişnuieşti să-ţi ghidezi viaţa după replica de final din Gone With The Wind, s-ar putea să fii măcar un pic incomodat.

Vești bune așadar, pentru oricine se descurcă fără mari dificultăți în demersul de mai sus: Solar, cel mai recent roman al autorului britanic, lansat anul trecut, este de curând disponibil în traducere la Polirom, în ediţie print şi eBOOK.

Încă un roman despre zădărnicia eforturilor umane, latura repulsivă, obscură, puncte ce reunesc aproape universal, în cazul lui McEwan, conturul unor personaje dezagreabile, bântuite de obsesii și slăbiciuni descărcate prin violenţă, sexualitate deviantă și fantezii scăpate de sub control. Michael Beard, protagonistul ultimei cărți a autorului nu scapă nicidecum tipologiei: fizician premiat cu Nobel- fără a fi merituos, însă, ci nedisciplinat, profitor, infidel, aflat la a cincea căsnicie și mânat la tot pasul de un apetit consumist impresionant (ați ghicit: și gras, scund și chel). Moartea apare și aici, la fel ca în Durabila iubire sau Amsterdam, drept factor declanșator, pretextul zdruncinării unui anumit tip de existență. De data asta, Beard se confruntă cu posibilitatea – ratată, și ne asumăm riscurile ca și inexistente, în cazul de față, de-a divulga prea mult – de a deveni un soi de salvator al lumii.

Tot de curând, am aflat că după celebrele adaptări cinematografice după Ispășire, Grădina de ciment, Durabila Iubire, sau Inocentul, în 2012 încep filmările pentru încă o adaptare a lui McEwan, Pe plaja Chesil. În centrul poveștii se află Edward și Florence, doi tineri proaspăt căsătoriți, aparținând ultimei generații înaintea legalizării pilulei contraceptive în Anglia (1962). Plaja Chesil apare drept refugiu, dincolo de o încăpere de hotel în care se consumă nu doar o lună de miere, ci un amestec copleșitor de teamă, repulsie, frigiditate și frustrare, în jurul primei experiențe sexuale.

Dacă în urmă cu ceva timp, Sam Mendes anunța că va regiza adaptarea romanului, iar McEwan își exprima preferința pentru Carey Mulligan în rolul principal, de când cea de-a 23-a producție a francizei Bond a ieșit din interminabila fază de pre-producție, Mendes i-a pasat misiunea lui Mike Newell, iar cast-ul rămâne, încă, necunoscut.

via

La final, dacă vreți să aprofundați, mergeți la podcastul din Desert Island Discs: 45 de minute cu McEwan,  în care autorul povestește fără prea multe rețineri, între piese preferate, despre rarele momente autobiografice din cărțile sale, copilărie, familie, despre nevoia de-a exploata limitele ficțiunii în inepuizabile variațiuni întunecate. O frumoasă conversație și o umanizare cumva liniștitoare pentru oricine ar fi suspectat gratuitate în spatele atmosferei etern negative din cărțile celui care s-a ales, încă din primii ani de carieră, cu apelativul MacAbre 🙂

Un comentariu
  1. Pingback: Recenzie: Grădina de ciment de Ian McEwan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *