Cristina Petrescu

Cristina Petrescu

fotograf profesionist, jurnalist cultural, fost redactor șef la Metropotam.ro


Haiganu. Fluviul șoaptelor, de Marian Coman

Haiganu. Fluviul șoaptelor este cea mai recentă apariție a editurii de benzi desenate (and more, cum se poartă expresia) HAC!BD. Cartea, un volum zvelt și lucios de vreo 250 de pagini, poartă multe semnificații. Scrisă de autorul Marian Coman, scenaristul benzii desenate (despre care sigur ați mai auzit de la noi) Harap Alb Continuă, reprezintă un prequel al acestei povești, explicând o etapă anterioară din existența unuia dintre personaje - Ochilă, cum i-a spus Creangă, Haiganu, cum a fost rebotezat în versiunea de secol 21. Capitole din ea, pe când era încă sub forma unei nuvele foileton, au fost publicate încă de la prima ediție HAC!, în paginile fiecărui număr. Le puteți frunzări aici. Citeşte tot articolul

Film: Hector în căutarea fericirii

Este povestea unui bărbat de vârstă mijlocie, cam plafonat în carieră și plictisit de viața previzibilă, care pornește într-o călătorie de auto-descoperire, plină de aventuri donquixotești și picarești, pentru a descoperi că în realitate ceea ce căuta se afla tot timpul la el și că dragostea vieții lui îl aștepta cuminte acasă, bătând darabana cu degetele în masă și întrebându-se cât o să mai dureze prostia asta cu căutările interioare. Citeşte tot articolul

Carte și film: Inherent Vice, de Thomas Pynchon

Inherent Vice, filmul lui Paul Thomas Anderson, iși ridicase propria ștachetă mult înainte de a fi ajuns pe ecrane: filmele recente ale regizorului (There Will Be Blood, The Master) îl plasau pe o traiectorie sigură și ascendentă; urma să fie prima ecranizare a vreunui roman de Thomas Pynchon, un autor greu adaptabil în cinema; subiectul era o poveste polițistă ironic noir, prin fumurile hippie ale anilor '60 târzii. Puteai să vezi eticheta "film cult clasic" înainte să desfaci ambalajul. Citeşte tot articolul

Zile birmaneze de Orwell: Myanmar atunci și acum

A fost odată ca niciodată, a fost odată un imperiu mare si puternic. Pe la anul 1200, când pe plaiul nostru mioritic Negru Vodă și-a lui ceată descălecau întru fondarea Țării Românești, pe plaiul irrawadez înflorea și deja decădea imperiul Pagan, care, în răstimpul a trei secole, a influențat întreaga istorie a ceea ce urma să devină Birmania (acum Myanmar). Ce a ramas din el și din secolele următoare, epoca de aur a Birmaniei Imperiale, nu este nici cultura, nici cosmopolitismul, nici exotismul, nici bogația sau alte valori efemere, ci doar arhitectura: din peste cele 10.000 de temple, pagode și mânăstiri, au mai rămas împrăștiate pe câmpia Baganului vreo 2000. Peste mărețul imperiu a trecut un mileniu, dar ce l-a sabotat cu adevărat au fost ultimii 150 de ani. Citeşte tot articolul

Reconversie: bibliotecile comuniste din Moscova

Depinde de anul (sau mai degrabă de deceniul) în care v-ați născut dacă vă aduceți sau nu aminte cum arătau bibliotecile comuniste românești de prin anii '70-'80. Ar trebui să vă amintiți cu ușurință de ele, pentru că rămăseseră încremenite în vremurile acelea chiar și ani buni după revoluție. Rafturi vechi, cărți vechi, covoare ori mochete prăfuite și vechi; mobilier demodat, titluri demodate, colecții și domenii necompletate cu noutăți. Sistem de clasificare și indexare manual, pe fișe de carton șterse de vreme, îndesate în fișetele cu sertare înțepenite. Un hibrid distopic de atmosferă victoriană și comunistă, prezidat de obicei de o creatură arhetipală - Bibliotecara de modă veche. Citeşte tot articolul

Mark Twain, Autobiografie

Mark Twain este unul dintre mulții autori catalogați eronat sau superficial drept literatură pentru copii. Citim, într-adevăr, în copilărie Aventurile lui Tom Sawyer sau ale lui Huckleberry Finn, poate ne mai apropiem de un Prinț și cerșetor și cu asta s-a cam terminat prezența lui Twain în viața noastră de cititor adult. Și e mare păcat, pentru că deși valoarea cărților despre cele două haimanale este incontestabilă în literatura pentru copii și adolescenți, Twain are lucrări superioare acestor "amintiri din copilărie", versiunea de Missouri, petrecute în același timp cu trăznăile de la Humulești. Citeşte tot articolul

Scrisori de la Moș Crăciun, de J.R.R. Tolkien

Ați citit bine, scrisori de la Moș Crăciun, nu pentru el, mai exact Letters from Father Christmas, o colecție epistolară care nu a fost publicată decât postum, la câțiva ani după moartea lui Tolkien. Totul a început în 1920, când primul născut al familiei Tolkien, John, care avea trei anișori, a întrebat cine e Moș Crăciun, ce face și unde stă. Astfel încât, Moșul, care avea 1920 de primăveri, și-a găsit timp să îi trimită special o scrisoare de la Polul Nord, și a continuat să o facă vreme de 23 de ani, până în 1943, pentru un public din ce în ce mai larg (pe lângă John au mai apărut alți Tolkien junior: Michael, Christopher și Priscilla). Citeşte tot articolul

Film – Hobbitul: Bătălia celor cinci oştiri

Avanpremiera ultimei părți din trilogia Hobbit, Bătălia celor cinci oștiri, ne-a adus bucuria încă unui episod din epopeea Pământului de Mijloc, dar și tristețea de a ști că este ultima iarnă pentru mult timp de acum încolo în care poveștile de vitejie ale jupânului Baggins ne vor încălzi imaginația aflată la gura sobei. Citeşte tot articolul

Film: Boxtrolls, după Here Be Monsters!

The Boxtrolls este un film de animație tare simpatic, inspirat din cărțulia pentru copii Here Be Monsters! din seria The Ratbridge Chronicles a scriitorului și ilustratorului Alan Snow. Chiar dacă nu este chiar o adaptare (nici măcar pe de parte), ci mai degrabă doar o bucățică din universul personajelor din Ratbridge, filmul este tributar mitologiei imaginate de Snow. Citeşte tot articolul

Te afli aici: În jurul Pământului în 92 de minute, de col. Chris Hadfield

Când sunt în avion, îmi place să stau la geam și nu mă plictisesc niciodată de spectacolul de dedesubt: orașele luminate noaptea, parcelele cu lanuri colorate, formele orașelor, munții, cu 2-3 km mai aproape decât restul decorului, zborul ocazional peste vreun vulcan, soarele reflectat în parbrizul vreunei mașini cât un purice pe vreun drum, singura dovadă că jos există un furnicar de viață. Motiv pentru care mi-a plăcut teribil albumul foto al colonelului Chris Hadfield, "You Are Here: Around the world in 92 minutes", cu imagini ale Pământului, așa cum se vede de pe Stația Spațială Internațională (ISS), al cărei comandant a fost pe durata expediției 34/35, dec. 2012 - mai 2013. Citeşte tot articolul

Film: Dracula Untold

Ca în bancul acela, 'smee again. Dacă e vorba de Dracula, hop și eu; dacă nu e vorba de vampirul modern al secolului 21, dacă nu e încă un serial fantasy pentru publicul american cu apetență pentru supranaturalul și mithosul vampiresc răsinventat, voi fi acolo. Așteptând însă... ce? Filmul lui Coppola din '92 (în materie de lungmetraje și ecranizare) și universul Southern Vampire Mysteries (în privința serialelor de profil) au ridicat ștacheta destul de sus. Ce nouă perspectivă mai poți găsi acestui subiect istovit (aparent însă de nesecat) al vampirului? Citeşte tot articolul

Hazard. Angoli Mala, de J.M.G. Le Clézio

Hazard și Angoli Mala sunt două nuvele, sau poate un romănaș și o povestire adăpostite sub aceeași copertă, publicate mereu împreună, deși, așa cum menționează chiar autorul, Le Clézio, pe coperta a patra, între ele este o diferență de aproape cincisprezece ani - Angoli Mala a fost scrisă în 1985, iar Hazard în 1999. Citeşte tot articolul

The Dude și maestrul zen, cu Jeff Bridges și Bernie Glassman

După ce am petrecut câteva săptămâni nefructuoase cu această carte, începem prin a menționa o scăpare serioasă de design: coperta ar trebui să conțină un anumit citat din The Big Lebowski, care să avertizeze, să ilumineze și să exprime întreaga realitate a acestei cărți - "My friend, you are entering a world of pain." Citeşte tot articolul

De la carte la film: Mercy (Gramma), după Stephen King

Cel mai adaptat autor contemporan, Stephen King, nu se poate lauda din păcate cu o calitate prea ridicată a acestor opere cinematografice care i-au transpus pe ecran poveștile de groază și supranaturale. Cu excepțiile remarcabile ale lungmetrajelor The Shining, Stand By Me, The Shawshank Redemption și The Green Mile și mediocrele seriale Haven și Under The Dome, adaptarile pentru micul sau marele ecran după Stephen King sunt niște horror-uri neînsemnate ca valoare artistică, deși unele dintre ele stau bine în topul horror din pop culture, cum ar fi, spre exemplu, seria Children of The Corn, It sau Pet Sematary. Citeşte tot articolul