Începutul de an n-a fost lipsit de apariții noi, deși, teoretic măcar, ianuarie ar fi o lună de pauză editorială. Una dintre cele mai importante apariții ale primei luni a lui 2019 a fost volumul final al seriei „Lupta mea”, de Karl Ove Knausgård - Sfârșit (și ce mai sfârșit: 1120 de pagini de analiză autobiografică à la Karl Ove). Citeşte tot articolul
Dănuț Ungureanu, unul dintre cei mai citiți autori de SF & fantasy de la noi, își revelează, de la debutul din cenaclurile optzeciste de gen până astăzi, fațetele unei personalități complexe: prozator, scenarist și textier al grupului de umor Vouă (o altă zonă a culturilor alternative din anii ’80), jurnalist, fondator de gazete, dramaturg și, mai nou, prof de creative writing. E un parcurs fertil, marcat de implicare în viața polisului, oarecum tipic pentru promoția de tineri intelectuali din vremea Revoluției (de comparat cu al lui Cristian Tudor Popescu, colegul de breaslă anticipativă cu care împărtășește până azi obiceiul de a semna editoriale pe teme actuale). Citeşte tot articolul
Forugh Farrokhzād (1935-1967) a fost o poetă și regizoare născută la Teheran. De numele său se leagă schimbări majore survenite în tradiția poetică persană, precum și primele atitudini feministe care au zguduit codurile sociale din Iran înainte ca acesta să devină republică islamică. La doar 16 ani, refuzând aranjamentele făcute de familie, adolescenta Farrokhzād se căsătorește cu un bărbat cu 12 ani mai mare decât ea, gest aproape scandalos pentru comunitatea iraniană în care femeile nu își alegeau niciodată soţul. Căsătoria nu va dura prea mult, întrucât poeta resimte convenţia conjugală ca pe un factor ce îi îngrădește libertatea și care o privează de implicarea activă în viaţa culturală, astfel încât divorţează, pierzând în acest fel și dreptul de a-și mai vedea singurul fiu. Poziţia ofensivă faţă de establishment-ul literar, care îi desconsideră poezia și îi respinge primele volume de poezie, precum și combaterea patriarhatului în societate o plasează pe F.F. în atenţia marelui public. Peste puțin timp pleacă în Anglia, unde urmează studii de film și începe să colaboreze cu regizorul Ebrāhim Golestān, realizând documentarul The House is Black, cel mai important film regizat de Farrokhzād, premiat la Festivalul de Film Documentar de la Oberhausen. Citeşte tot articolul
„În acest volum veţi întâlni, expunându-şi argumentele antiteiste sau antiteologice şi antiecleziastice, gânditori care au contribuit, în mai mare sau mai mică măsură, la făurirea societăţii europene moderne seculare. Termenul ateism, folosit în titlu, în cuvintele autorului, poate fi definit în sens larg ca negaţia, din perspectivă raţională, a credinţei în supranatural, iar în sens restrâns ca negaţia ideii de religie, adică de instituţionalizare a credinţei. Ateismul înglobează astfel diferite poziţii exprimate în diferite perioade de liber-cugetători şi deişti, poziţii al căror conţinut poate intra cu uşurinţă în bagajul argumentativ al unei poziţii raţionale atee.” Citeşte tot articolul
Citează cu aceeași plăcere din Nietzsche și din desenele animate cu Familia Simpson. Polemizează cu vervă cu reprezentanții feminismului si marxismului. Își susține cu fermitate adevărurile, apelând ba la secvențe biblice, ba la etologia homarilor, ba la statistici socio-economice. Într-o lume bulversată, fragmentată și terorizată de „corectitudinea politică”, încurajează reîntoarcerea la valori și reguli, la onestitate și fermitate. „Avem nevoie de rutină și tradiție”, susține psihologul canadian Jordan B. Peterson, cel mai controversat intelectual al momentului, tradus de curând la Editura Trei. Citeşte tot articolul
Primăvara vine cu întrebări care nu au gen, nici ierarhii, nici perspective unilaterale. Întrebați dacă „A existat vreo tendință de a scrie dintr-o perspectivă diferită, de a vă juca cu fluctuații ale genului? Cum vă simțiți când scrieți din perspectiva sexului opus, aveți o altfel de libertate?”, cinci scriitori - Dagmar Dusil, Angela Baciu, Cătălina Florina Florescu, Emilian Pal și George Ștefan-Niță - au răspuns la această provocare după cum veți vedea în rândurile de mai jos.
Berta García Faet (n. 1988, Valencia) este poetă, eseistă și traducătoare, remarcându-se ca una dintre personalitățile cele mai active, mai angajate și mai efervescente din literatura spaniolă de azi. A studiat Ştiinţele Politice şi Economice în Valencia, după care a urmat două masterate, unul de filosofie politică și altul de literatură spaniolă și latinoamericană, iar în prezent urmează studiile doctorale la Brown University, în Providence, Rhode Island. A publicat volumele de poezie Manojo de abominaciones (2008), Night club para alumnas aplicadas (2009), Fresa y herida (2011), Introducción a todo (2011) și La edad de merecer (2015), pentru care a primit mai multe premii importante, iar poezia sa a apărut recent într-o ediție americană, The Eligible Age (2018). Citeşte tot articolul
Iulia Modiga publică un nou volum la editura Cartea Românească, Incendii, care va fi lansat la Târgul Internațional Gaudeamus. Aflată mereu în situații de urgență, în care până și memoria poate deveni „demisionară”, poezia Iuliei Modiga e conectată la comunități și situații în care vocea acestor comunități devine nucleul bazal. Așteptările pe care le creează poezia Iuliei Modiga „acceptă absența și justificările ei probabile”, responsabilizează și devine un ecou conștient al vieții noastre, a tuturor. Așteptam de mult timp o voce care își asumă riscuri și nu cedează în fața lașității inerente a speciei umane.
Prin demultiplicarea vocilor, HER VOICE este deopotrivă cor și vocea care dă voce, ascultă și transmite. Diana Voinea a ales să înregistreze vocile a trei poete pe care le admiră, trei femei care vorbesc despre voce și dau glas propriei poezii: Angela Marinescu, Svetlana Cârstean și Cosmina Moroșan. Mara Maracinescu adună de mai bine de un an vocile părinților, a rudelor și a prietenilor în căutarea înțelesurilor uneori domestice, alteori „istorice”, mai recent politice ale feminismului: un feminism cu care am crescut dar nu i-am știut numele; un feminism de fiecare zi; un feminism de supraviețuire; un feminism pentru viitor. Citeşte tot articolul
Timp de mai bine de jumătate de secol, idealul teoriilor feministe a fost configurarea progresivă a unei perspective anti-establishment, care să poată mitralia prejudecățile legate de femeie, implementate în mentalul uman mai ales prin scrierile lui Lacan, Derrida sau Freud. Punctul de convergență al celor trei gânditori îl constituie privilegierea instanței masculine – a phallus-ului – în toate domeniile cunoașterii. Ceea ce a prezidat la instituirea unui sistem falocratic a fost viziunea asupra femeii, speculațiiile din jurul dorințelor ei și al intenționalităților ei pe baza construcției sale fizice și psihice. În studiul Feminism și filosofie. Perspective asupra diferenței și egalității, Moira Gatens observă că femeile „au fost definite nu atât în termenii unor calități pozitive pe care le-ar avea, ci mai degrabă în termenii calităților masculine care le lipsesc”. Inconștient, ea se asociază, la nivel ideatic, cu Luce Irigaray când aceasta, pornind de afirmația lui Freud, că „anatomia înseamnă destin” și, analizându-i teoria, remarcă: Citeşte tot articolul
