De la fereastra unui apartament „ordonat și confortabil” - din partea de nord a unui oraș englezesc, pe vremuri elegant și civilizat, acum ajuns o epavă - o femeie privește cum se destramă lumea. Martor tăcut al dezastrului umanității, ea își ia rolul de povestitor, înregistrând cu maximă luciditate detalii din marele tablou apocaliptic. Citeşte tot articolul
Cautare dupa "Doris Lessing"
Acasă la scriitorii mei preferaţi – Virginia Woolf, Cehov, Thomas Mann, Simone de Beauvoir, Doris Lessing
Îmi place să mă plimb seara prin oraş şi să mă uit pe ferestre, în casele oamenilor. Ştiu că nu e frumos, dar e un obicei prea plăcut ca să renunţ la el. Vizitând Delftul acum câteva săptămâni, m-am simţit în al nouălea cer: acolo perdelele nu sunt la modă. Am văzut oameni lenevind pe canapea şi uitându-se la fotbal, familii aşezate la cină în saloane cu lumină galbenă şi pendule pe pereţi, şi biblioteci cu pisici şi veioze în geam. Dacă aş fi putut să-mi bag nasul în acelaşi fel şi în spaţiul cotidian al scriitorilor mei preferaţi, n-aş fi pierdut ocazia! Dimpotrivă! Citeşte tot articolul
Pro şi Contra Mândrie şi prejudecată. (Şi un eseu de Doris Lessing)
Motto: „The triumph of Jane Austen's art was that the little piece of ivory, she claimed as her artistic territory was carved out of such an abundance of experience and material.” (Doris Lessing – Jane Austen, în Time Bites)
Recunosc că, până acum câţiva ani, nu m-aş fi atins de romanele lui Jane Austen. Eram obişnuită să caut şi să apreciez în literatură problemele „cu adevărat importante”, care ţin de psihologia unor personaje complexe, de obicei masculine, frământate de Timpul care trece, de Moartea care vine, de spectrul Războiului, de Schimbările sociopolitice sau de Existenţa lui Dumnezeu. Citeşte tot articolul
Carnetul auriu de Doris Lessing
În Carnetul auriu al lui Doris Lessing vezi o altfel de lume. Una în care citeşti despre gândurile tale reale, în care spaţiul cărţii nu le mai aparţine altora, iar tu nu trebuie să te transformi în altceva ca să ai acces la el. E spaţiul gândurilor şi al vieţii tale. Cele două există, în sfârşit, simultan, în acelaşi loc. Citeşte tot articolul
Povestiri africane, de Doris Lessing
Bănuiesc că dacă se întâmplă să te plimbi prin veldul nesfârşit al Africii de Sud, întinderea fără capăt, acoperită de ierburi ţi se va părea monocromă şi plată. Şi că de-abia dacă te vei apropia şi vei miji ochii, vei vedea câte culori ascunde.
Vesna Goldsworthy: „Scrisul nu ține cont de genuri, e bun sau e prost” (interviu)
Vesna Goldsworthy este o scriitoare engleză de origine sârbă. S-a născut în 1961 în Belgrad, unde a locuit până în 1986, când s-a căsătorit cu un diplomat britanic și s-a stabilit la Londra. Aici a lucrat mai întâi la BBC World Service, apoi a îmbrățișat cariera academică. În prezent, predă literatură și scriere creativă la Kingston University. Citeşte tot articolul
Vesna Goldsworthy: “Writing is not gendered. It is good or bad” (interview)
Vesna Goldsworthy is a Serbian writer and poet who lives in England. She worked for the BBC Serbian Service as a journalist, and now she is a professor of creative writing at Kingston University. Citeşte tot articolul
Bibliotecă de scriitor – Alexandra Rusu: „Pentru mine, cititul n-a fost niciodată o pasiune”
Pe Alexandra Rusu am cunoscut-o mai întâi în rolul de co-fondator al site-ului Booktopia.ro, iar recent și în cel de scriitoare, după ce a debutat cu romanul Cartea năsoaselor, o poveste neobișnuită care se adresează atât copiilor, cât și adulților. Odată cu întâlnirea noastră pentru rubrica „Bibliotecă de scriitor”, am cunoscut-o pe Alexandra Rusu și în postura de cititoare, designer și cartograf al teritoriilor mereu în schimbare din biblioteca personală. Citeşte tot articolul
Împrumutul cultural sub lupă. O nouă formă de cenzură?
„Cine e cel dintâi hoţ de buzunar al artelor? Scriitorul de ficţiune, el este.” – Lionel Shriver
Discursul lui Lionel Shriver, ţinut la Festivalul Scriitorilor din Brisbane, a stârnit mai multe controverse deşi, într-o lume care nu s-ar fi confruntat cu aceste probleme relativ noi, ar fi trecut neobservat sau, de fapt, nici măcar nu ar fi avut loc. Pe scurt, în discursul său, autoarea cărţii Trebuie să vorbim despre Kevin, atrage atenţia asupra unor ideologii nou-născute, în opinia sa, care pun sub semnul întrebării dreptul autorilor de a mai scrie ficţiune. Citeşte tot articolul